tear drops on my shirt

[James R. Nolan]

• James ridică din sprâncene. Aşa deci, domnişoara înţepată avea caracter...
  Luă mica sticlă de rom în mână şi îi scoase dopul cu dinţii, turnând apoi lichidul în pahar. Putea spune că nici nu îşi mai amintea cum era să deschidă o sticlă cu mâinile în loc de cu dinţii pentru că nu mai făcuse asta de când avusese şapte ani. Cârligul era eficient şi, pentru el, era mâna lui, însă nu putea să deschidă sticle.
  Se sprijini de spătarul scaunului, luând o gură din băutura specifică piraţilor, apoi o privi pe fată.
  'Ah, îmi pare rău, nu voiam să vă jignesc, domnişoară,' spuse, cu un zâmbet ironic. 'Nu am de gând să te omor.' Acum aproape râdea.'Totuşi, nu înţeleg de ce atâta ostilitate. Nu ţi-am dat niciun motiv să nu ai încredere în mine până acum.' Ridică din sprâncene. Fata părea sensibiliă şi James adora astfel de persoane. Nu pentru că i se părea uşor să învingă, ci pentru că era mult mai greu. Nu se pricepea deloc să învingă o persoană sensibilă. Dar exersa.