I will always find you

[Ian Richter]

• O lăsă pe Freyja să se elibereze, acum că piciorul ei se simţea mai bine. Trebuia să recunoască, nu-i plăcea să o vadă neajutorată, pentru că nu era perfect sigur că el o va putea ţine în siguranţă, aşa că acum că era pe propriile picioare se simţea mai sigur.
  - Ok, să mergem, spuse el, şi o luă la fugă pe urmele spiriduşului. Ştia că, orice s-ar întâmpla, el nu putea să Dispară, din motive de securitate pe care le-au rezolvat Îngrijitorii dragonilor. Aşa că picioarele lui scurte erau un dezavantaj faţă de ei.
  Alergă după Koll, simţind cum i se întind şi încălzesc muşchii. Adora să alerge, însă de această dată nu se lăsa complet sedus de sentiment. Ceva în mintea lui continua să-i amintească Freyja, Freyja, Freyja, aşa că fu complet conştient de prezenţa Viperinei tot timpul.
  În sfârşit, îi văzu micul spate al spiriduşului, zbătându-şi picioruşele pentru a reuşi să-i întreacă. Era un efort fără rost şi Ian ştia că probabil Koll nici nu voia să meargă la stăpânii săi, însă era obligat. O lăsă mai moale, vrând doar să îl urmărească, sperând că nu va dispărea brusc sau ceva.