The vast compass of the ocean

[James R. Nolan]

• James se simţea atacat de Harold, însă nu pentru mult timp. Puterile celor doi erau într-un echilibru aproape ciudat, însă James avea un fel de convingere că va ieşi cu viaţă de acolo. Trebuia, la urma urmei. Nu putea să o lase pe Melanie singură.
  Aruncă o vrajă de împietrire spre blond, făcându-l să se ascundă după un coac, însă în câteva secunde, îi avu din nou în câmpul vizual şi îl atacă din nou. Nu trebuia să îi lase niciun moment de ezitare. Dacă ar fi observat că Melnaie lipsea, lucrurile ar fi devenit mult mai complicate.
  Aruncase deja de două ori Crucio şi [avada Kedavra, însă cele două blesteme nu îl nimeriseră până acum.
  Se învârteau unul în jurul celuilalt, James încercând să găsească o modalitate prin care să îl omoare cât de repede şi Harold părând să vrea să gândească mai în profunzime, mai puţin brutal şi mai inteligent. Se gândi şi James la asta pentru o clipă. Neah.
  Îşi flutură baghe-
  O durere cumplită îi curpinse întregul corp şi muşchii lui James se încordară, presaţi de chin. Se chrici şi se întoarse, gemând scurt şi des, apoi căzu în genunchi pe jos. Durerea se opri şi respiraţia îi era întretăiată.
  Harold râdea. Părea că uitase aproape de Melanie. Bun.
  James se ridică cu un rânjet pe buze.
  'Numai atât poţi?' întrebă, ironic. Îşi flutură bagheta în aer şi blestemul de tortură îl lovi pe Harold direct în piept.