I will always find you

[Freyja Maegan Guðríðr]

• De ce ar fi vrut Guillaume sa-i ia dragonii? Freyja vorbise o singura data cu el, acum un an, si atunci devenisera prieteni. Sau in fine, Freyja crezuse ca erau prieteni. Se parea ca nu era deloc asa.
  Stia ca lupul era al lui, pentru ca acea privire ii era prea familiara, iar Freyja stia ca Guillaume avea un lup. Insa cine sa-i fi spus de dragoni? India? Nici nu se cunosteau. Lexie? Nu ar fi facut asta. Kurt? Mai bine l-ai fi turnat cu acid sulfuric inainte s-o puna in pericol. Ivy?
  "Nuuu", tipa ea, observand ca Ian trecuse in fata ei, si il impinse, chiar cand lupul sari, apucand-o de umar, si infigandu-si adanc coltii in pielea si carnea ei.
  In acel moment, sangele inactiv al dragonului se trezi, pulsandu-i adrenalina in vene, iar ceea ce se intamplase in acea fundatura cu Kurt, se intampla din nou. Unghiile sale, de obicei de o lungime normala, crescura neobisnuit de mult si de ascutit, iar ochii sai, de un verde crud, deveni galbui, auriu, solar.
  Freyja isi infipse noile gheare in capul lupului, facandu-l sa schelalaie, si se ridica, fara sa simta durerea din umarul sangerand.
  Pentru o clipa, o dorinta apriga o facu sa-si doreasca sa isi infiga dintii in animal, insa instinctele umane o potolira.
  Stephen King spusese ca oamenii nu ajunsesera sa domine planeta datorita inteligentei lor, ci datorita instinctului de a ucide, de a nimici orice creatura inferioara lor. Iar ea...era nu era numai om. Ea era si dragon. Era o bestie, un monstru ce ar fi trebuit inchis, tinut in lanturi. Nu lasat liber, sa lege relatii si sa aiba sentimente.
  Incepu sa planga, scotand un urlet ciudat, ragusit, iar lupul pleca in padure, cu coada intre picioare. Se intoarse cu fata spre Ian, ghearele retagandu-se si ochii revenindu-i la culoarea normala. Sangele siroia acum in valuri abundente de lichid rosu, lipicios, iar durerea incepu sa se faca simtita prezenta.
  Insa asta nu dura mult, pentru ca puterea dragonului ii dadu si capacitatea de a se reface rapid. Pielea se lipi acolo unde fusese jupuita, iar sangele se opri, durerea se retrase, insa Freyja continua sa planga.
  "Pleaca de aici. Sunt un monstru"