I will always find you

[Ian Richter]

• Ian îngheţă în momentul în care lupul o prinse pe Freyja între dinţi ca pe o păpuşă de paie. Simţi ca şi cum simpla lui existenţă se sparge în mii de bucăţele. Îl cuprinse o groază care îl făcu să se simtă neajutorat şi complet insignifiant. Privi transformare Freyjei ca prin vis, ca şi cum ar fii văzut-o de undeva de sus, printre frunzele copacilor. Însă Viperina era chiar acolo, şi chiar se transformase în... ceva.
  Când fata se întoarse spre el, dezamăgită parcă, cu o înfăţişare normală, însă ciufulită şi cu rana complet vindecată, Ian lăsă să-i scape printre dinţi aerul din plămâni. Nici măcar nu-şi dăduse seama că-şi ţinea respiraţia.
  O privi fără expresie, auzind fără să înţeleagă cuvintele pe care i le spunea. Urechile îi ţiuiau. Atât de multă putere, atâta aventură, timiditate şi blândeţe într-o singură persoană îl fascinau în asemenea măsură încât devenise ceva îngrozitor de atractiv pentru el. În adrenalina momentului, sub vraja puterii emanate de Freyja, perfect conştient de fiecare acţiune a lui, Ian străbătu distanţa dintre el şi Viperină în doi paşi mari, o prinse de antebraţe şi o sărută.