The vast compass of the ocean

[Melanie K. Gulden]

• Melanie îşi dădu ochii peste cap, pregătindu-şi comentariul sarcastic ce avea să-l contracareze. Se răzgândi pe drum, dându-şi seama că probabil ar stârni alte ironisme de neîntrecut. Îşi îndreptă atenţia spre rană, încercând să ignore faptul că James arăta mai bine decât ar trebui. Îşi puse una dintre mâini lângă rană şi o privi cu ochi critici. Deschise prima sticluţă cu dinţii şi lăsă dopul să cadă pe jos. Îl privi, cu un mic zâmbet satisfăcut, încercând să fie mascat de o nereuşită expresie inocentă.
  - Ar putea să te usture puţin, făcu ea, pe un ton care nu sugera absolut deloc părere de rău.
  Apoi, turnă cam jumătate din conţinutul sticluţei peste rană. Era o soluţie care oprea sângerarea şi distrugea orice bacterie din rană. Îşi aminti vânatul pe care îl prinse cu aceeaşi săgeată acum câteva zile şi se răzgândi şi turnă toată sticla. Problema era că în conţinutul ei variat se afla şi o cantitate considerabilă de alcool ce probabil acţiona usturător în rana adâncă a lui James.
  Melanie luă cealaltă sticluţă şi turnă aproximativ trei picuri în rana acum curată. Pielea începu să se refacă peste carne, până când se vedea doar o cicatrice destul de mare. Viperina începu să îl maseze cu o alifie pentru a masca puţin cicatricea şi a preveni efectele adverse pe care organismul lui le-ar putea avea. Era dureros modul în care îi simţea muşchii umărului sub palma ei, aşa că nu ştia încă dacă vroia să-şi-o retragă mai repede sau mai încet.