A chance to be better

[Roran S. Thorbjörn]

• Roran ridică din umeri. Nici măcar el nu ştia de ce venise înapoi în primul rând, aşa că ar fii fost cam complicat să îi povestească toate presimţiriile lui.
  - Presupun că am avut nevoie de ceva locuri mai familiare, zâmbi el.
  Fata avea un aer puţin sălbatic, deşi Roran îşi putea da seama cu uşurinţă că nu era aşa tot timpul. Avea hainele pe alocuri rupte şi stropite de noroi, iar părul îi era ciufulit, ca şi cum tocmai ar fii ieşit dintr-o bătaie. Roran zâmbi, imaginându-şi-o pe fata asta mică cu aspect inofensiv tăbăcind fundurile unor maimuţoi de două ori mai mari ca ea. Chiar dacă nu o cunoştea, avea o vagă impresie că era în stare şi de asta.
  - Eu sunt Roran, se prezentă el.