the trace of another life

[Lexie Stryder]

me and Wanda

• Lexie îşi socase o săgeată din tolbă şi o potrivi pe arc, privind atent căprioara. O avea. O ţintea drept în inimă şi nu reuşea să se convingă să lasă săgeata de vânătoare să o împungă.
  Inspiră adânc, încercând să ia o decizie şi îşi încordă coarda arcului, lăsând săgeata să străbată aerul, până când ajunse imediat lângă copita căprioarei, unde se adânci în pămânul tare.
  Căprioara o luă la goană speriată şi Lexie lăsă arcul pe jos. Nu reuşea să vâneze. Nu o lăsa inima să omoare suflete inocente doar ca să mănânce ea. Şi totuşi, cum naiba se aştepta să supravieţuiască în pădure dacă nu o făcea?
  Când avea să înţeleagă că asta era nenorocita lege a naturii? Omori sau eşti omorât. În cazul ăsta, nu avea de ales. Trebuia să se ţină în viaţă.
  Acelaşi discurs moralizator pe care îl avusese din oră în oră întreaga zi. De dimineaţă începuse să îşi facă curaj şi, de fiecare dată când un animal îi ieşea în cale era incapabilă să tragă lovitura.
  Lexie îşi culese arcul şi săgeţile de pe jos, agăţându-le pe după cât, pe umăr. Oftă. Acum trebuia să găsească alt animal. Perfect.
  Înaintă prin pădurea deasă, hotărâtă să traverseze luminişul din care căprioara tocmai fugise.