Lectia II - Testrali

[Ema Snow]

• Ema isi permise sa zambeasca amuzata inainte de a-si controla expresia si a deveni la fel de lipsita de expresie ca o carpa. Dupa un moment de liniste, facu un pas in fata, ridicandu-si inconstient usor barbia. Nu era un motiv de mandrie. Niciodata nu fusese, iar daca situatia ar fi stat altfel, atunci s-ar fi dovedit o adevarata ipocrita. Ema, desi inca tanara, avusese suficiente 'of-uri' de-a lungul anilor. Si suficiente lectii de viata -desi nu era corect spus; lectiile de viata nu sunt niciodata putine- si clipe de zbucium. Era un soldat alb, asa ca participase la multe 'evenimente'. Nu doar ca vazuse oameni murind, insa omorase de asemenea. Numai din motive de aparare, cu o singura exceptie. Dar asta deja nu mai conta.
  " Si eu ii pot vedea" murmura ea, tonul Soimencei brusc lipsit de forta, vocea moale si plata.
  Isi roti usor umerii, intorcandu-si privirea spre ceilalti elevi. Capacitatea dobandita de a vedea un testral spunea multe despre traumele fiecaruia. Pentru ca, mai mult sau mai putin, orice moarte era o trauma. Pentru oricine. Orice om cu putina constinta de sine.