we're a family

[Agnes Marie Lovel]

Just Lovels.
..
She wants to go home, but nobody's home.

• Refuza sa-si deschida ochii, mai mult, acoperindu-si fata cu o perna. Cafeaua probabil astepta in bucatarie, risipindu-si gustul odata cu aburul, in aerul rece. Isi intinse picioarele pana atinse blatul gros de lemn din capatul patului. La fel facu si cu mainile. Parul cret, pe care habar nu avea de unde il mostenise, ii statea in toate partile.
  Poate exagerase cu dormitul. Insa dupa tot antrenamentul acela cu Klaus si Gerald.. orice om si-ar fi dorit un somn lung si odihnitor. Mierea ochilor.
  Iesi din dormitor, pentru a intra in cel al fratelui ei. Se aseza pe marginea patului, inca frecandu-si ochii si-l impinse de cateva ori.
  " Nu crezi ca ar trebui.. sa te trezesti? Eeste tarziu." bombani Agnes, cu ochii pe jumatate deschisi. Isi lua talpasita de acolo, taraind picioarele in urma sa..
  
  Bucataria. Una din incaperile ei preferate, pe langa camara, dormitor, baie, living. Puse doua felii de paine in prajitorul facut cadou de la Incuiat, fratelui ei; branza, legumele si ceaiul se aflau acum toate pe masuta din bucatarie.
  Auzi niste pasi taraiti venind din living. Klaus? Aylee? Ronald? Slujnicele erau plecate, deoarece era duminica. Puse pe masa si un borcan mare cu ciocolata; Cu un sunet mortal, painea sari din prajitor. Agnes isi pozitiona mana pe piept parca spunand "Tu nu pleci nicaieri!"