we're a family

[Klaus Lovel]

• Incepu sa rada cand o auzi pe Agnes si spuse:
  - Deloc, imi place sa-ti stric planurile. Iar asta o spuse asa pe un ton malefic, dar apoi rase iar. Ii placea sa o tachineze pe sora lui mai mica, mereu o enerva si chiar daca ii placea sa faca asta adora mereu momentele cand putea discuta cu ea despre orice. Isi puse si el dulceata pe felia din care muscase si in cateva secunde o manca rapid, lua o gura din ceai si aproape se ineca cand se deschise usa. O analiza pe noua venita, nu ii se parea ca se simtea cam comfortabil la ei insa ii era tot una. Mama lui ii spusese cu cateva zile inainte aceleasi replici " Sa fi politicos. Sa o ajutati daca are nevoie, sa aia aia aia..bla bla bla" trancaneli pe care el le stia pe de rost. De ce ii le mai spunea? Mama lor inca ii mai considera copii mici, ceea ce il aducea in culmea disperarii. Simti o durere in picior si isi dadu seama imediat ca era Agnes.
  -Inceteaza, Mormai el deranjat de gestul ei, dar isi reveni imediat dand absent din umeri.Haide, Aylee. Aseaza-te la masa cu noi, promitem ca astazi nu mancam oameni, sau cel putin Agnes promite.Nu se putu abtine, ii statea in fire.