-- give me scars, give me pain

[Isolde du Maurier]

give me scars, give me pain
i will laugh in your face and walk over your body

• Isolde privi tematoare Durmstrang-ul. Ii aducea atatea amintiri neplacute, insa de care nu vroia sa scape. Pentru ca erau amintirile ei, si erau amintirile ei cu Kurt. Acum, cand acesta disparuse, si nu mai putea nici macar sa il vada, daramite sa vorbeasca cu el. Insa Isolde trecuse peste, il lasase sa plece. Asa cum ii lasase pe toti sa plece, ii eliberase din a o mai bantui, iar acum putea incepe de la capat. Avusese nevoie de mult timp pentur a-si dea seama ca era o luptatoare, nu doar o persoana slaba, insa meritase. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, tot nu putea opri amintirile intunecate si urate. Pentur ca acestea erau parte din ea, iar orice lucru intunecat nu moare niciodata de tot. Doar este conservat, pentru a reveni mai tarziu, pentur a te teroriza mai rau.
  "Oh, oh", gemu ea, deschizand poarta, si intrand inauntru, incercand sa-si dea seama daca nu cumva visa.