The vast compass of the ocean

[Melanie K. Gulden]

• Melanie aproape că îşi dădu o palmă peste frunte. Serios? Sarcasm? Nu cumva tocmai îi spusese să nu folosească asemenea nuanţe de faţă cu centaurii. Chiar vorbea tot timpul cu pereţii, sau nici măcar ei nu o ascultau?
  Agareth îl privi puţin sceptic pe James, iar Melanie îşi dădu seama că acel mic comentariu ştersese o parte bună din gloria pe care i-o oferise. Viperina simţea că se trage de păr în interior. Cine o pusese să aducă un pirat arogant, plin de glume şi belele, la o ceată de centauri? Cât de stupid trebuia să fii să faci asta?
  Melanie încercă să se sustragă pe ea şi pe James din ecuaţie discret.
  - Ar trebui să mergem înapoi în casă, spuse Melanie, privind puţin îngrijorată pădurea. Probabil că ceilalţi sunt în alertă şi cel mai posibil mai întâi vor arunca săgeata înainte să ceară explicaţii.
  - Nu te vor răni, o asigură Agareth hotărât.
  - Oh, ştiu, răspunse Melanie cu sprâncenele ridicate.
  Centaurul aruncă o scurtă privirea spre James şi oftă adânc.
  - Ar trebui să plecaţi, concluzionă el, întorcându-se cu spate şi pregătindu-se de sprint.
  În următoarele secunde, Agareth dispăru în galop printre copaci, lăsând în urmă o linişte puţin neliniştitoare.