curiosity killed the cat

[Ivy Thibault]

• Ivy fu şocată de violenţa de care Clara dădea dovadă. Atât de şocată încât instinctele ei fură amorţite şi nu reuşi să înlăture suficient de repede mâinile tremurânde de furie ale Clarei. Guillaume reacţionă mai repede decât ea, ascunzând-o în braţele lui puternice şi sărutându-i protector fruntea.
  Viperina privi schimbul de replici cu sprâncenele încruntate. De fapt, era mai mult un fel de Guillaume îi vorbeşte Clarei, Clara ţipă şi urlă spre Ivy.
  Chestia era că Ivy era perfect conştientă de trecutul să-i spunem aşa, "aventuros", a lui Guillaume. Avea o vagă idee despre faptul că nu era nici prima, nici a doua fată ce se ascundea în braţele lui. Însă nu era acelaşi lucru şi la ea? Nu fusese ea asunsă şi în braţele altor bărbaţi înainte de Guillaume? Ivy mergea pe principiul, oamenii nu se judecă după trecut, ci după prezent. Ceea ce nu însemna faptul că trecutul trebuia şters cu buretele, ci doar că prezentul era cel ce determina personalitatea omului.
  - Ce s-a întâmplat cu ea? îl întrebă Ivy încet pe Guillaume. Vroia să ştie ce o făcuse pe Clara atât de plină de amărăciune.