-- give me scars, give me pain

[Isolde du Maurier]

• Isolde privi cum Cindy ii executa miscarile cu finetea unei dansatoare, si se intreba de ce naiba se tinea dupa ea. Probabil ca avea de gand s-o ucida cum se intorcea cu spatele, sau ceva de genul.
  "Bravo, stiam eu ca o sa te descurci", raspunse ea, intorcandu-i spatele, si continuandu-si drumul.
  Ei bine, daca tipa vroia s-o omoare pe Isolde, o putea face chiar acum. Insa viperina nu era chiar atat de naiva -cel putin, nu mai era atat de naiva pe cat fusese in trecut-, si isi luase masuri de protectie cat timp Cindy fusese ocupata cu ursuletul. Isi crease un scut invizibil in jurul sau, pentru a o impiedica pe blonda sa trimita vreo vraja de orice fel asupra ei.
  Coridorul care se deschidea in fata era scurt si larg, insa erau mult prea multe usi pe care ar fi putut sa le aleaga. Iar timpul se scurgea.
  "L-ai cunoscut pe Raphael?"intreba Isolde, ca si cum ar fi discutat despre vreme, desi in acest timp, mintea ei se rotea cu o viteza extraordinara, incercand sa inteleaga in care usa ar fi ascuns Ra o bomba.