-- give me scars, give me pain

[Meghan Wallace]

• Poate ca avea dreptate, insa ea daca voia putea uita pe cineva. Si mai ales pe cineva cu care nu avusese mari tangente, ca si Raphael de exemplu.
  -Gresesti, orice persoana poate sa moara pentru tine si mai ales cand nu ai tangente cu el prea multe, sau mai bine zis deloc. Raphael nu e si nu a fost niciodata nu zeu, e doar o mica poveste din cauza psihicului pe care il are. Te duce usor cu zaharelul si pici in plasa tot la fel de usor, iar apoi ramai cu traume. E un vrajitor normal ca toti ceilalti atata timp cat traieste. Spuse ea alegandu-si cu atentie fiecare cuvintel. Nu o interesa faptul ca, cuvintele astea puteau sa ajunga la urechile lui. Nu avea nici o temere, sau mai bine zis nu una legata de vrajitori.
  Ii era indiferent daca auzea de Raphael mai multe sau nu, nu o interesa viata altor persoane ci doar a ei.
  - Tine minte, Isolde..daca el se umfla in pene ca e mai bun ca toti, nu inseamna ca si e. Poate esti mai buna ca el in toate lucrurile, nu e un zeu si nu e perfect. Crezi ca una dintre noi nu ar putea face macel si sa strice tot in cale? Murmura ea in cele din urma, o urmari cu privirea pe Isolde. Peretii erau perfecti, prea perfecti parca insa si blondina observa aceea imperfectiune intr-o parte.
  - E acolo?