Not going to fight this

[Aylee L. Lovel]

• Se ridica incet de pe bancheta, ca sa isi faca si ea ultimele aranjamente. Din fericire, ea fiind profesoara, nu era nevoita sa isi bata capul cu roba, care nu ii placuse niciodata. Nu facea decat sa o incomodeze si sa se falfaie si sa se aghete cand aici, cand acolo, i se incurcau mainile in ea in cele mai nepotrivite momente... Avusese multe probleme cu uniforma aceea. Se bucura ca acum nu mai era nevoie sa o poarte, desi ii placea sa isi poarte cravata verde cu arginitu a viperinilor. Dar apartinea trecutului acum, acea cravata. Ii mai ramasese insigna pe care si-o muta zilnic pe hainele pe care le purta.
  Il privi pe Soimean cum isi aranjeaza cravata in oglinda oferita de geam. Hawkeye era prototipul de baiat mereu pe fuga, mereu pus pe ganduri, care nu avea timp si practic, nici nu prea il interesau, chestiile banale cum ar fi imbracatul ordonat sau mancatul la ore fixe. Sau cel putin ea asa il considerase intotdeauna. Si uite ca totusi avea acum sansa sa il vada cum se aranjeaza. Era gata sa se simta mandra de ea insasi, insa chiar atunci el termina si se intoarse. Incepu sa isi aranjeze bagajele, parca incercand sa gaseasca ceva. Poate uitase acasa inca ceva in afara de matura, ar fi fost de asteptat. Insa termina repede, dupa care isi chema bufnita pe umar. Aylee ii arunca acesteia o privire ucigasa si un zambet in care isi arata dintii albi, dupa care reveni la inexpresivitatea ei obisnuita.
  -Ahm da, te rog. Si uitasem de el, ii zise baiatului cand acesta se oferi sa ii dea jos bagajul. Si se mira ca isi uita si ea peste tot lucrurile.
  Isi primi cufarul, isi aranja haina si deschise usa compartmentului.
  -Pa Hawkeye, ai grija de tine... Tine minte ce am discutat si voi incerca sa imi amintesc si eu... Poate ne mai vedem.
  Si cu asta disparu pe usa compartimentului, in intunericul noptii.

Edit By Raizen

Puncte
Ochi-De-Soim - 130
Viperini - 130
Topic Closed !