I've lost

[Ema Snow]

• Probabil ca putea sa numere pe degete momentele in care Ema fusese atat de fericita. Cand Robert Cannes o ajutase in munca titanica, cand Porrin disparuse din viata ei, cand Blaine acceptase sa aiba incredere in ea, cand Nathan o primise ca prietena, cand il intalnise pe William, cand realizase ca viitorul ei este conturat alaturi de domnisorul Knight, cand deslusise misterul Eineverei, iar acum, cand revedea albastrul vibrant din ochii lui Hawk. Zambi la remarca lui. Da, acelasi Colin Rovson ca intotdeauna. Oriunde, oricand.
  Isi aduse aminte prea bine.
  Se asteptase ca ceva rau sa se intample. Se asteptase ca netrebnicul de Kane sa nu minta. Dar sa-l vada... Cu pieptul plin de sange, umarul stang intr-un unghi ciudat, obrazul intunecat si parul naclait intr-o parte cu lichidul vietii, imbiband tampla... Cu urechile alea clapauge, cu ochii de safir ascunsi in spatele pleoapelor, mult mai palid decat de obicei... Aratand ca un mort... Ema nu crezuse vreodata ca o sa vada asemenea dezastru. Hawkeye era, pana la urma, doar un copil.
  " Te-a prins Kane, tembelule" ii raspunse ea, desi zambea dragastos. " Si ai reusit sa castigi un umar dislocat, o spartura eficienta la teasta, multiple zgarieturi, vanatai si patru zile de somn. Ai cam tras chiului, Hawk"