The smell of irony

[Lucas Sasha Neitzke]

For Carsten

Iritare. Oare exista ceva mai enervant decat o ploaie in timpul serii cand el ardea de dorinta unei tigari tari? Trase adanc un fum din tigara, inspirandu-l ca pe o gura de aer curat si proaspat care il revigora aproape instantaneu. Nu vroia sa se joace prea mult cu elevii de la Hogwarts pentru ca momentan nu avea nevoie de complicatii suplimentare. Totusi, oricine are felul sau de a isi demonstra loialitatea pentru o cauza mai mult sau mai putin 'nobila', deci banuia, sau cel putin spera pentru binele pustiului, ca acesta avea vreo idee oricat de vaga despre ce anume putea sa ii ofere in schimb.
In ultimele saptamani se obisnuise sa vina in The Doors pentru intalnirile cu cei cu care avea ceva de discutat. Acea cafenea era perfecta pentru gusturile lui prin faptul ca era goala absolut de fiecare data, singurii care consumau potiunile oferite pe post de bauturi fiind chelnerii, al caror miros straniu ii dadea continuu senzatia ca nu aveau in vene sange uman, si creaturile de teapa lui, care nu simteau gustul bucatelor umane. Antipatia sa pentru barmanul de la Capul de mistret il facuse, in cele din urma, sa incline inspre aceasta varianta pentru iesirile sale obisnuite.
De obicei chema acolo specimene de sex feminin, avand in vedere ca de obicei cu astfel de fiinte negocia. Acum urma sa se intalneasca in privat cu un barbat - cica barbat. baiat! - prima data dupa mult timp, in afara de intrevederile cu colegii sai de la Minister. Ii trimisese scrisoarea in dimineata aceea. Adevarat, stabilise intalnirea cu mai mult de douasprezece ore inainte ca aceasta sa se petreaca, ceea ce nu ii statea in fire, insa inca nu stia cu cine avea de-aface in acea situatie. "Aleea Nocturn, The Doors. Ora 2 si jumatate AM. Nu intarzia." Nu se semnase, astfel incat avea o vaga curiozitate cu privire la aparitia invitatului.
Cand intra in cafenea se lovi de obisnuitul miros de putreziciune, asezandu-se la o masa cat mai indepartata, cat mai la margine. Chelnerita sa favorita lipsea, in mod evident. Lua totusi o bautura, la nimereala, stiind ca oricum nu avea sa se atinga de ea.