The smell of irony

[Carsten R. Günther]

Nu era deloc surprins când primise o scrisoare anonimă știind exact de la cine era, dar fiind faptul că el solicitase inițial o întâlnire cu el. Nu se așteptase, în schimb, nici măcar pentru o clipă să fie adus într-un loc plăcut și, public? Intră precaut privind puțin în jur și strâmba din nas scurt, zărindu-l la o masă destul de retrasă într-un colț al încăperii. Se așeză direct față în față cu el fără să salute fixandu-se reciproc cu privirea până în momentul în care o chelneriță îi adusese ceva de băut. Însă nu avea să se atingă de pahar. Nu pana ce discuția lor avea să se termine, eventual până ce bărbatul avea să plece. 
Iși dădu gluga jos de pe cap, oarecum fară să îi acorde prea multă importanță, fiind concentrat mai mult să nu îl scape din priviri pentru nici o fracțiune de secundă. Era cel mai imprevizibil om pe care a avut ghinionul să îl cunoască, sau mai bine zis, să îl întâlnească. Nu a știut nimeni niciodată ce se ascunde în mintiuca lui de fost devorator, nici măcar Lordul Întunecat. Doar el știa cum a dezertat din rândul Devoratorilor reușind să își păstreze o reputație impunătoare în lumea vrajitorească, în special cea întunecată.
Întredeschise buzele printr-o tentativă eșuată de a articula ceva, oftând într-un final și aruncând o privire spre băutura din fața lui, apoi rânji. "Prefer să nu" comentă sec punându-și ambele mâini pe masă, la vedere.