The smell of irony

[Lucas Sasha Neitzke]

Ii putea simti privirea, lucru care nu il deranja defel. Tragand scrumiera inspre el, isi aprinse o tigara, lasand pachetul pe masa. Rase scurt, dandu-si seama ca baiatul devenise mai atent, mai bine controlat. Dupa incetarea rasului, zambetul degajat ii ramase pe buze, aratandu-i usor ostentativ coltii proeminenti, neobisnuit de albi pentru un fumator inrait. Scoase din nou sticluta din buzunar, studiind-o cu o falsa atentie. "Ti-e frica ca as putea sa te otravesc?" replica pe un ton usor batjocoritor, ridicand dintr-o spranceana. Scoase capacul din lemn de pluta al recipientului cu coltii, dand pe gat continutul otravitor al acesteia. Atata timp cat potiunea nu continea substantele otravitoare pentru un vampir, corpul sau era total insensibil la orice fel de otrava; era mort din punct de vedere biologic, totusi. Puse sticluta goala pe masa, trecandu-si vag varful limbii peste buze pentru a nu lasa vreo picatura din neobisnuita bautura sa ramana nesorbita, avand in vedere mirosul sau intepator." Exista metode mai interesante de a omora un tanar. Stii, cei de varsta ta au cea mai mare sensibilitate nervoasa la tortura, din cauze obscure." Se lasa pe spate in scaun, cu un aer de persoana complet relaxata. Avand viteza si forta supraomenesti, nu avea de ce sa fie incordat sau ingrijorat in privinta reflexelor sale, daca ar fi fost nevoie de asa ceva.
Trecuse putin timp de cand murise in calitate de om, insa isi renegase familia, neamul, radacinile, chiar umanitatea și totusi statea acum la aceeasi masa cu un german, probabil asta fiind si unul din motivele pentru care isi dorea intr-o oarecare masura sa accepte sa il ajute. Stia trasaturile distincte ale celor de origine germana, dat fiind ca si el provenea din aceeasi tara, loialitatea instinctiva fata de patrie ramasese bine infipta in el; probabil era ceva inevitabil, avand in vedere educatia pe care o primise si felul in care fusese format si influentat de aceasta. Nu adauga nimic, pentru moment, in legatura cu motivul pentru care il chemase pe Carsten. Atat timp cat pustiul nu facea nici un efort pentru a isi indeplini scopul, nu avea sens sa faca el ceva. Nu era in interesul sau sa miste vreun deget, ci doar in al tanarului sau companion.