Derutat

[Jonathan Argus]

Trecuseră deja patru zile de când primise scrisoarea de la Hogwarts, iar sclipirea din ochii lui Jonathan Argus nu apusese nici măcar în treacăt. Bucuria și entuziasmul său rămăseseră atât de aprinse, trecându-i prin gând idei de toate felurile, încât ai fi putut avea impresia că doar ce primise scrisoarea cu douăzeci de minute înainte. Citise despre prima baghetă doar în cărțile vechi din biblioteca bunicii sale și aflase că nu vrăjitorul își alege bagheta, ci este ales de aceasta, ceea ce îl împovăra peste măsura, „dacă nu voi găsi o baghetă? Dacă nicio baghetă nu mă va alege? Dacă tocmai s-a dat ultima baghetă care putea să mă aleagă?”. Dincolo de aceste gânduri zbuciumate, Jonathan era nerăbdător să își cumpere toate cele trebuincioase îmbarcării în trenul către primul său an la Hogwarts. Lista nu era lungă, căci îi trebuiau în mare parte doar manualele pentru Anul I. Alesese doar patru cursuri pentru primul său an (Poțiuni, Apărere contra Magiei Negre, Herbologie, Studiul Încuiaților), asta și pentru că, după ce își suflecă buzunarele de patru ori în urmă cu două zile și se abținu de la mâncare încă din acea clipă, observă că mai deținea doar șaisprezece galeoni pentru a cumpăra nu doar manualele, ci și o bufniță, o baghetă și o mătură. 
     Se uită în camera lui cu teamă, apoi privi spre peretele lateral și citi ceasul. Era timpul să pornească la drum, astfel că se ridică brusc și zgomotos de pe scaun, își umplu buzunarele cu câteva jeleuri cu gust de lămâie și goni spre holul principal al casei sale, acolo unde se afla șemineul.
     „Iată, a sosit și clipa asta...”, își spuse el tremurând. 
     Și-ar fi dorit ca părinții lui să fi fost prezenți, dar cum acest lucru nu mai era posibil, nu avea de ales. Va lua parte singur la prima sa călătorie către Aleea Diagon. Își trase sufletul, inspiră adânc și se uită după Polenul Zvrr. Păși în interiorul șemineului, apucă praf cât pentru trei călătorii, aruncă praful sub picioarele sale și strigă răspicat și tare: „Alea Diagon!”.