The smell of irony

[Lucas Sasha Neitzke]

Isi micsora ochii, masurandu-l cu foarte multa atentie. Indrazneala pe care o arata cu atata tenacitate nu valora nici cat negru sub unghie, caci dincolo de privirea alba pe care si-o varase in orbite nu zacea decat frica. Asa se faleau toti la inceput, pana isi primeau un dos de palma peste bot si faceau brusc o conexiune cu realitatea, ca stropiti de o galeata cu apa rece. Evident ca asa era si el. In astfel de circumstante parintii ori erau reci si cu mainile pe piept, ori se balaceau si ei in aceeasi mizerie ca progeniturile, ori in cazuri rare erau dati disparuti. Cine stie de ce anume suferea situatia lui, cert este ca avea sa fie luat la bani marunti indiferent de conditie. Ranji multumit cand ii auzise afirmatia, deci pana la urma isi confirma inca o data cat de pervertita e natura umana, cat de mult e dezvoltat instinctul de autoconservare. Fiecare isi urmareste doar scopurile proprii, dar cum vine cu cele comune? De alea se ocupau politicienii devoratori, doar ca problema lor era ca isi impuneau propria lor voie maselor de vrajitori fara sa le ofere sansa la o viata libera, libera de tot ce inseamna sange mal, si in acelasi timp sa aiba siguranta vietii lor, asigurata de sangele de vrajitor ce le curgea prin vene. Poate trebuia sa se faca filozof, sa se intoarca in Germania, si sa lase toate prostiile in amarata de Anglie in care se afla. Pustiul din fata lui, elev la Hogwarts, dar de origine germana si el, sange pur si el. Nu ii gasise in dosar incidente neplacute sau abateri de la regulile scolii, deci daca l-ar fi luat in fractiune cu siguranta s-ar fi dovedit folositor. Pana la urma Hogwarts era un punct strategic important. 
"Foarte bine, nu o sa te intreb ce poti sa imi oferi in schimb.. zise pe un calm asezandu-se inapoi la masa. Isi aprinse o tigara pe care o savura incet invitandu-l cu o usoara miscare a mainii pe Carsten sa ia loc. "pentru ca atunci cand va fi nevoie, vei face ce iti voi cere. continua el expirand relaxat fumul pe nari.