Sweet love

[Ginny Malfoy]

Capitolul 14
Ginny avea putine ore lunea. Dupa ultima lectie a diminetii se intalni cu tot Hogwartsul probabil pe coridoare. Credea ca o sa inebuneasca cand auzi vocea lui Neville:
“Ginny, ai un mesaj de la doamna profesoara Sprout!”
“Da?” facu Ginny, intorcandu’se pe calcaie. “Presupun ca vrea sa’mi dea vreo detentie sau ceva de genul?”
“Nu chiar. Mi’a zis sa’ti dau mesajul asta. Aa… a zis ca stii cuvantul cu care se deschide pergamentul…”
Ginny lua sulul de pergament de la Neville. Era un pic ars pe margini, incerca sa’l desfasoare sa citeasca ce scrie, dar oricat se stradui, hartia parea lipita. Il studie putin; pe el scria ‘Pentru Ginny Weasley’.
“Mersi, Neville.” Nu il privi, era concentrata asupra pergamentului. “E scris de Sprout sau de altcineva?” continua ea.
“Nu stiu… Aa, ma duc la ora. Tu ai liber acum, nu?” Ginny incuviinta cand Neville deja plecase. Nimeni nu o mai saluta cat timp urca scarile din marmura, trecu de Doamna Grasa si merse in dormitorul sau. Puse sulul de pergament pe noptiera, dar ii schimba locul, gandindu’se ca nu era in siguranta acolo. Deschise cufarul si il baga intr’un saculet de matase, scotand totodata o rochie neagra, scurta. Avea un model rozaliu de fluture si se potrivea cu bolero’ul ei rosu. Hmm… prea mare decolteul… Ma rog, mergea si’asa. Era singura in camera; habar nu avea ce sa faca. Se intoarse in Holul de la Intrare, dar se opri pe ultimele trepte. Ii vazu pe Ron, Hermione, Ada, o fata pe care nu o cunostea si… Harry.
“Ginny!” facu Seamus, aparand in spatele fetei.
“Buna, Seamus,” zise ea repede. Urca inapoi doua trepte, prefacandu’se ca ii cazuse o agrafa, motivul real fiind faptul ca acum se afla in spatele lui Seamus si Harry nu o putea vedea.
Harry ii stranse mana Adei, iar fata necunoscuta… IL IMBRATISA?! Chilotii mamii lui de Merlin! God, cum isi permitea? NU avea nici un drept la Harry, nu il cunostea macar… Nu, nu era geloasa. Nu mai il placea pe Harry. Dar vaca aia il imbratisa, chiar sub ochii ei! Of, bine, era geloasa. Putin. Dar o insela! Ok, un pic mai multa gelozie… La naiba!
“Ginny, esti atenta?” se auzi Seamus. Fata ridica privirea: Ada si cealalta treceau pe langa ei. Incerca sa’i zambeasca Adei, cu care facuse cunostiinta in dimineata aceea, prin intermediul Lunei. Nu reusi decat o grimasa de parca ar fi durut’o capul sau ceva de genul.
“Aaa… mergi afara?” intreba Ginny, iar Seamus dadu din cap. Il vazu pe Harry, care mergea spre coliba lui Hagrid. Incepu sa vorbeasca cu Seamus, cat putea de naturala… cat o facea el sa rada… Se gandi daca Harry, in caz ca i’ar fi observat, ar fi fost gelos. Pe Sfanta Macaroana, nu… in nici’un caz.
Dean statea sprijinit de trunchiul unei salcii, in apropiere de Ginny si Seamus. Fata nu il vazu decat atunci cand ii propusese lui Seamus sa se intoarca in castel. Il lua de mana… era sigura ca Harry il vazuse, se abtinuse cu greutate sa nu il priveasca in ochi, dar il zarise ca intorcea capul. Iar Seamus o privea incontinuu. Doar nu…
“Seamus,” ii zise ea, in holul de la intrare. “Iti spun de’acum ca nu te consider decat un prieten… adica nu te gandi la altceva…”
“Sigur, Ginny, sentimentul e reciproc,” spuse Seamus, afisand un zambet oarecum chinuit.
“Weasley!” Ginny se intoarse. Draco se apropia de ea, zambind superior. “Vezi ca te cheama Flitwick.”
“Ciudat ca te trimite tocmai pe tine sa ma anunti, Malfoy,” ii replica Ginny, rece. “Seamus, nu te duci la lectie?”
Ginny il urma pe Draco pe scari. Mersera in liniste pe coridorul pustiu de la etajul intai. Draco se opri brusc, deschise usa unei clase si o impinse inauntru, intrand dupa ea.
“Ce faci?” spuse Ginny, calma. Clasa in care intrasera era goala…
Draco inchise usa prin magie. Merse mai aproape de Ginny, iar ea nu se dadu inapoi.
“Ai primit scrisoarea mea, Weasley?”
“Da, m’a ajutat sa’mi dau seama de prostia si nesimtirea ta. Da’mi drumul.”
Draco o apucase de brat. Se uita fix in ochii lui Ginny…
‘Doamne, cum priveste baiatul asta… ceva e diferit de Harry… mda, ce ma tine aici? Da’i o palma Ginny…’ se gandi ea, dar nu facu nici o miscare. ‘FATA TUTA, DA’I O PALMA!’ Parca urla in mintea sa, devenita deodata pustie…
“Crezi ca totul a fost o farsa?” intreba Draco incet.
Capul lui era asa de aproape de al Ginevrei… fata incerca sa se inlature, dar Draco o trase si mai aproape. Buzele li se intalnira doar pentru o secunda, caci Ginny se retrase, cu ochii inlacrimati. Il impinse pe Draco la o parte, incercand sa stea la o distanta cat mai mare de el.
“Calmeaza’te, scumpo,” ii spuse Draco, linistit. “Poti sa pleci.”
Usa se deschise. Ginny privea absenta in alta parte. O secunda statu pe loc, dupa care iesi… capul i se invartea, ar fi vrut sa urle, de indingnare, uimire, furie… Draco… Nu… Harry, nu Draco. Fara sa’si dea seama, plangea in hohote. Cu cine putea vorbi? Hermione si Lulu erau la ore, Ada si Luna erau la ore… Demelza, Merlin stie… Petrecu o ora afara, incercand sa citeasca o carte, dar intotdeauna ii aparea in minte chipul lui Draco, suprapus peste cel al lui Harry. Mai erau si baietii aia de aceeasi varsta cu ea sau mai mici, care se tineau dupa Ginny.
~~
Dupa ora, Ada si Cissy ajunsera la scarile care duceau in Turnul Ravenclaw. Urcara un rand de trepte, apoi o luara la stanga si dadura peste Padma Patil, care mergea in directia opusa.
“Ah… scuze!” spuse Cissy.
“Nici o problema…” murmura Padma si se indeparta.
“Ada, ai terminat cu salivatul?” intreba Cissy. Trecu un minut. Scara era destul de lunga.
“Cissy!” zise Ada, cand ajunsera la usa. “Nu salivam! Beam saliva doar.”
“Asta am zis acum 2471 ore!” facu Ginny, falfaind din par. Aaa… adica batand la usa de doua ori.
O voce cristalina, de femeie, intreba:
“Ce sunt stelele?”
Ada cazu pe ganduri. Aterizase pe moale... adica, se gandea, na. De cand il vazuse, mintea ii statea doar la Ron Weasley.
Cissy se gandea la zambetul lui Harry, la ochii sai verzi, parul negru si ce’o mai avea… era dragut, doar atat. Oare…
“Iubire neimpartasita,” sopti Ada.
“Dorinte nerostite,” zise Cissy.
“Raspunsuri date din inima, demne de un Ravenclaw,” spuse vocea si usa se dadu in laturi.
“Ce intrebare!” pufni Ada. Gandurile legate de Ron se evaporara ca prin magie.
“Ne’a lasat sa trecem macar… Cand te’am auzit am zis si eu ceva la repezeala. Mai degraba proful de Astronomie ar trebui sa zica ce sunt stelele.”
Nu mai era aproape nimeni in Camera de Zi. Ada se intinse pe canapea, iar Ginny se cufunda intr’un fotoliu comfortabil. Adormira doar 10 minute, caci telefonul mobil al Adei suna in forta.
“INCHIDE TELEFONUL!” racni Cissy, care cazuse de pe fotoliu din cauza socului.
“Tilifon? Ce’i ala, tilifon?” se auzi un elev curios, din anul VI.
“E ceva de’al incuiatilor,” raspunse Cissy, in locul Adei, care vorbea cu mama sa. Cissy isi scoase si ea telefonul, aratandu’il baiatului. In continuare mai venira doua fete si inca vreo patru baieti, toti cu sangele Pur sau macar Semi-Pur, care habar n’aveau de telefoane. Mai era si un baiatel cu parintii Incuiati si stia sa umble la astfel de mobile.
“E un Nokia,” le zise el celorlalti. “Presupun ca un model foarte avansat, nu’i asa, Chris?” Cissy il lasa sa umble pe mobilul ei, iar baiatul continua sa ii invete pe colegii sai despre aceste ‘chestii care bazaie’, cum ii numeau ceilalti. Ada vorbea de ceva vreme la telefon:
“Da mama, ma simt foarte bine, au fost primele lectii azi… aa… stii ca sunt sortata la Ravenclaw, nu? Din cele 4 case. Ticalosii, Curajosii, Nobilimea si noi, Desteptii lui peste. Glumeam. Vorbesc de Slytherin, Gryffindor, Hufflepuff si Ravenclaw…” Vocea ii deveni putin mai iritata: “NU, tata, nu am iubit. Si da, am foaaarte mare curat in camera.” Cissy rase; stia ca trecuse doar o zi de cand era la Hogwarts, dar Ada reusise cumva sa imprastie toate lucrurile sale prin dormitor. “Hai tata, trebuie sa mergem la masa. Apropo, sa stii ca mobilul meu si al lui Cissy sunt tare populare pe’aci. Hai, te pup.” Inchise telefonul, dupa care ii zise prietenei sale: “Nu mai mergem la haleala? As manca si gandaci de’ai chinezilor in momentul de fata.” Cissy isi lua telefonul de la colegi, se aranja un pic in fata oglinzii, alaturi de Ada, si apoi plecara spre ‘Marele Necunoscut’, cum numeau ele Marea Sala.
“Se vede ca ai vazut prea multe filme de aventura,” zise Cissy admirativ.
“Ete fleosc, ce crezi ca faceam acasa?” replica Ada. Intre timp Ginny isi scoase iPodul si puse “The art of suicide” de Emilie Autumn, fiindca Ada si’l uitase in camera. La fel, aceasta “aparatura” avu multi fani, pe drumul spre Marea Sala.


Sper ca va place.. e ceva mai lung decat de obicei