Lectia 1- Generalitati

[No name]

Arsita invaluia aceea zi de iunie,iar tacerea domnea peste cartierul Incuiat Danteville.
Strazile erau pustii la ora aceea din amiaza,doar familia Brett parea sa nu aiba liniste.
Ophelia,pe atunci avand varsta de cincisprezece ani,tocmai sosise,impovarata de o multime de bagaje,in fata casei lor.Urma sa petreaca,ca in fiecare vacanta,doua saptamani la doamna Abbie Brett,o prietena de familie.

Tanara ura sa petreaca timpul cu aceea familie Incuiata,insa,nu avea de ales.
Inmana bagajele domnului Brett,si arunca o privire casei lor.Era o locuinta tipica,cu doua etaje,cu pereti de culoare alba si mobila moderna,casa unei familii la fel de tipiceoi parinti trecuti de anii tineretii,asezati la casa lor,alaturi de copii lor,Anna si Tom,care pareau sa le aduca toata multumirea din lume.

Se indrepta cu pasi inceti spre casa,iar rutina paru sa acapareze totul:zilele treceau,cei patru Brett pareau sa aiba nenumarate activitati in familie si o multime de musafiri ce trebuiau intampinati cum nu se poate mai bine.
Intr-o dupa amiaza,surpinzator de calma,Ophelia se hotara sa profite de pauza,si sa cerceteze bizarele obiecte din casa Incuiatilor.

Se aseza pe un fotoliu din sufragerie,si deschise ceea ce ei numeau televizor.
Mama sa ii povestise despre aceea invetie ciudata si despre multitudinea de informatii pe care o ofera.
Opri pe un canal,in coltul caruia scria “Stiri” si urmari,captivata,miscarea si culoarea de pe ecran.
Privi mai atent.Pe ecran aparea fotografia unei fete cu parul lung,saten deschis,ochi mari,cenusii,si un zambet larg pe fata.
O voce ingrjorata parea sa iasa din aceea cutie bizara:”Beth More a disparut,in mod misterios,astazi,la ora 16:00,din curtea scolii.Colegii sai sustin ca fata se intalnea cu un barbat dubios…”.

Cuvintele se stinsera,iar Ophelia se ridica de pe fotoliu.Rapiri,crime,disparitii…nici lumea Incuiatilor nu era scutita de asa ceva.
Isi petrecu orele urmatoare cercetand electrocasnicele din casa,incercand,pe cat posibil,sa evite televizorul.
Nu ii placeau vestile triste,iar aceea cutie parea plina de asa ceva.
Intr-un final,dupa mult efort,reusi sa inchida aspiratorul si sa scape de acel zgomot infernal.

Arunca o privire pe fereastra.Se intunecase deja,iar oboseala isi facea loc.Se indrepta,epuizata,spre camera sa.
Gandurile sale erau,inca,rapite de acelasi subiectisparitia lui Beth.
Incet incet,somnul ii mangaie pleoapele,iar fata se trezi pe o strada necunoscuta,in fata unei scoli de Incuiati.

Se afla langa o fetita de maxim treisprezece ani,ce se indrepta zambitoare spre o masina,trecandu-si mana prin parul saten…era Beth.
Ophelia o urmari cu pasi repezi,urcand dupa ea,pe bancheta masinii de un verde inchis.
“Arthur,nu mi-am impachetat lucrurile…Am la mine doar manualele si uniforma.”se adresa Beth soferului.
Era un barbat de vreo 25 de ani,cu parul blond inchis,pana la umeri,acoperit de o mantie lunga,inchisa la culoare,destul de nepotrivita pentru acel inceput de vara.
“Nu-ti face griji,iti voi cumpara alte lucruri.Nu o sa iti lipseasca nimic.”o asigura el,pe un ton detasat.
Beth paru multumita,iar tacerea se lasa intre cei doi,pana cand masina se opri brusc,in fata unei casute saracacioase.
“Am ajuns!”,o anunta el,ajutand-o sa coboare,iar intreaga imagine fu invaluita de intuneric,pentru ca Ophelia sa fie aruncata intr-un alt peisaj.

De data aceasta,se trezi in corpul fragil al lui Beth,aranjandu-si uniforma in carouri,cu mainile sale mici,ca de copil.
Se afla intr-o incapere micuta,dar cu un aer destul de primitor.Peretii erau acoperiti de postere vechi,iar intr-un colt zacea un pat cu asternuturi vechi,asezat in dreapta unui sifonier.
“Aici nu te vor gasi niciodata.Nici familia ta,nici profesorii,nici politia…”
“Cum as putea sa iti multumesc?Ai facut atatea pentru mine!”,rosti Ophelia,cuvintele curgandu-i,impotriva vointei sale.
“Pentru inceput…”.

Vocea lui Arthur se stinse,in timp ce fixa trupul firav al fetitei de perete.
Incepu sa o mangaie incet,si sa ii desprinda nasturii camasii,cu miscari sigure,neparand deranjat de protestele acesteia.
Bretelele sutienului ii alunecare usor de pe umerii sai albi,iar fusta de un albastru inchis era acum un strigat de ajutor,pe podeaua rece.
Se zbatea,incercand sa evadeze din cusca bratelor sale,dar talia si sanii sai erau doar jucarii pe care el le trata fara delicatete.
Simti cum acesta se duce din ce in ce mai jos,pana o patrunse,in mod repetat,ca pe propria sa papusa din carpa.

Printre siroaie de lacrimi,reusi sa se elibereze,cazand,neajutorata,pe podea.
Barbatul,ce acum ii parea de nerecunoscut,o lovi cu putere in stomac,privind-o cu dispret.
“Dupa cate am facut pentru tine,fetito,merit sa imi faci una ca asta?Sa tipi si sa zbieri?”
Cuvintele lui au fost ultimul lucru pe care Beth l-a auzit,acesta ridica bratul si o lumina verde strafulgera camera.
Ophelia deschise ochii,cu un tipar infiorator.Se afla in patul sau,din casa celor patru Brett,cu trupul transpirat,lipit de cearceaful alb.

Se ridica,numaidecat,in capul oaselor si se indrepta,cu inima batandu-i in piept,spre sufragerie.
“Doamna Brett,am nevoie de…”,dar restul cuvintelor ramasera nerostite.
Pe ecran,se afla aceasi poza a fetei satene,deasupra textului:”Cadavrul sau a fost gasit intr-o locuinta,la marginea orasului,in aceasta dimineata.Cauzele decesului nu sunt foarte clare,insa se presupune ca a fost agresata.Nici urma de atacator.”