Lectia 1- Generalitati

[Briana Brighton]

Mary fusese atenta la explicatiile profesoarei, desi nu prea credea ca va reusi vreodata sa aiba previziuni. I se parea o idee prosteasca. Niciodata nu avusese un talent aparte la aceasta materiesi chiar nu credea ca totul se va schimba in aceea zi. Se gandi ca ar trebui sa renunte la ora de "Previziuni despre viitor" pentru ca oricum ea nu avea un ochi interior, era sigura de asta.
Se duse la biblioteca pentru a isi continua tema de la Aritmantie, una dintre materiile sale preferate la care stia ca are talent.
" Daca ar fi si previziunile la fel de usor de facut precum o tema la Aritmantie..." isi spuse ea in timp ce incerca sa afle numarul cautat.
Trecura cateva zeci de minute, cand deodata isi pierdu cunostiinta. Vazu o camera intunecata si pe varul ei, Viktor torturat de un baiat mai mare, masiv care il privea cu ochii sai negri, ce transmiteau ura si furie.
"Iti dau ce vrei, orice, iti promit, dar te rog, te rog... NU!" il implora Viktor, dar celalalt parea de neinduplecat :
" Crucio! "

Mary se trezi, avusese o previziune sau chiar visase, trebuia sa isi anunte varul aflat in pericol. Se ridica de la masa fugind spre hambarul bufnitelor dorind sa trimita o scrisoare la Durmstrang, unde invata Viktor. Se opri din fuga intrebandu-se daca nu fusese doar un cosmar. Poate ca da, dar nu putea sa riste, trebuia sa il anunte, chiar daca nu era sigura ca il va crede.