Un singur drum.

[Stefanie A. Frauke]

OOC: Raizen! Vino aici, acum!

• O fi adeavarat ce a scris acel poet ingrijorat ca, daca iubirea e o floare minunata, uneori ai nevoie de curaj ca sa o cauti pe marginea unei prapastii?

Era obisnuita deja cu baietii, sau ma rog, barbatii. Cel putin asa isi spuneau ei, desi erau niste prosti. Nu era genul care sa sufere din dragoste, insa o enervau tipii care vroiau doar aventuri de o noapte. Eh, astea erau foarte folositoare uneori.. Zambi larg, intinzandu-se usor. Iesise de vreo 2 ore in plimbare, prin parc. Vreia sa se mai relaxeze, deoarece avuse o saptamana foarte grea, atat la munca, cat si acasa.

Privea atenta toate detaliile din jurul ei si oamenii. Ii facea foarte mare placere sa cunoasca persoane noi, cu care se poate distra. Se opri pe o banca, scotandu-si castile din urechi, fiind plictisita deja de muzica aceea. Era imbracata intr-o rochita neagra, scurta, subtire si putin mai larga. Avea un bolero pe deasupra si o geanta de aceeasi culoare.

Ramase pe ganduri, imaginandu-si cum ar fi daca ar incepe sa predea la Hogwarts. Probabil i-ar fi foarte greu sa se descurce cu toti acei copii galagiosi si copilarosi din anul I sau II sau cu nebunii din ultimul an. Oricum, s-ar obisnui si ar ajunge poate chiar sa se inteleaga bine cu ei, sa devina prieteni. Deh, adevarul era ca nu acesta era planul ei... Nu, nu dorea sa ajunga sa se inteleaga cu ei. Ea vroia doar sa le predea, sa ii faca sa inteleaga materia.

Se ridica, surprinsa cat de repede trecea timpul. Continua sa se plimbe, insa nu mai era atenta la nimic ce era in jurul sau, nestiind pe unde umbla.

OOC: nu baga in seama ce am scris la inceput nu am deloc imaginatie si ar fi fost prea scurt postul =)). Stef e fetita cuminte [foarte]