Vajhat de-a lungul anilor

[Hercule Stone]

Am pasit greoi pe terenul de Vajhat.Aveam in mana o matura veche a scolii si imi aduceam aminte de anii cand eram portar al Viperinilor.Ce vremuri bune.M-am pus e jos,sprijinindu-ma cu spatele de bara lunga si asemanatoare unui stalp.Strigate vesele si rasete de copil ce aduceau a clinchet se auzira estompate,aduse de o pala de vant spre urechile mele.Am inchis ochii intrand intr-un fel de pensiv mult mai organic(capul meu pentru cine nu s-a prins)Eram anul IV.Desi visasem sa fiu portar intr-un meci de Vajhat de cand ma stiu,am intrat in echipa doar dupa ce Emily Borgers,fostul portar al Viperinilor terminase scoala.Cand am urcat prima data pe matura sub forma de jucator de Vajhat.....A fost o senzatie magnifica.....cand plonjam in aer dupa fiecare balon....si treceam pe langa un sfert din ele.......cand am cazut de pe matura si am ramas blocat in cercul unei porti si am asteptat ca coechipierii sa ma dea jos.......
Am deschis ochii.M-am urcat pe matura si am inceput sa fac tot felul de manevre tinand-o asa aproximativ doua ore.M-am intors apoi la castel simtind nostalgia vremurilor de demult.