Calatoria

[Kennya Allen]

Kennya statea relaxata privind miscarea lina a norilor ce se indreptau spre vest. Cerul era de un clar nemaivazut si din cand in cand era brazdata de catre un stol de pasari ce intunecau imaginea. Lumina blanda a soarelui se raspandea pe tot intinsul padurii si vantul adia incet, provocand frunzele copacilor sa cante.
Nu se auzea nici un zgomot, poate doar miscarile frunzelor si din cand in cand cantecul pasarilor. Nimic nu parea sa tulbure linistea sublima a naturii. Pierduta in ganduri, Kennya parea sa astepte pe cineva. natura era un loc linistitor si mereu in miscare. ce ar putea sa se intample?!

In timp ce kennya se ridica in picioare pregatita sa se mai plimbe putin pentru a-si dezamortii corpul, in departare la vreo 100 de metrii Kennya observa un corp inert. Se indrepta curioasa spre el, dar in acelasi timp precauta si observa ca baiatul era ceva mai in varsta ca ea. Nu prea stia ce sa faca, insa cum era vizibil ranit, aceasta ii verifica semnele vitale.
Parea sa fie in ordine, doar inconstinet. Asa ca, viperina, cu greu incerca sa mute corpul undeva mai ferit. Era destul de greu deoarece Kennya era ca un vreasc si ii era greu sa mute corpul unui barbat. pana la urma reusi sa il duca la umbra unui stejar si incerca sa iia corde primul ajutor.

Acesta deschise ochii incet si privi spre fata. Kennya ii zambi si il linisti ca era in afara pericolului.
"Pana la urma ce s-a intamplat?" intreba aceasta
El ii raspunsese destul de greu la intrebare. Insa macar stia ca acum fusese daramt de o rafala de vant.
"Acum esti bine, insa se pare ca nu vei ajunge prea curand la persoana pe care vrei sa o intalnesti."
Hercule isi dadu una peste cap cand isi aminti si o intreba suspicios pe fata daca nu era ea. Viperina dadu din cap in semn de negare si ii raspunse ca ea asteapta pe altcineva, insa este obiceiul lui sa intarzie.