Je ne regrette rien

[Samantha Ravenclaw]

14 februarie
1995
al cincilea an de studiu

.Nothing important.

'Ce ciudat...'
Tinea in mana o plata destulde ciudata. Era sigura ca nu trebuia sa creasca acolo, in Padure. O studia cu atentie, incercand sa descopere toate detaliile. Bagheta era aprinsa undeva in apropierea locului unde se asezase ea. Pamantul umed ii crea un oarecare discomfort, insa uitase de el cand descoperise planta. Avea petalele frumoase, galbene si se inchideau si deschideau la intervale de cateva secunde. Era foarte draguta si delicata. Se intinse dupa bagheta si stinse lumina pentru ceva timp. Cand o aprinse floarea rara pe care o descoperise se alfa intr-o cupola de sticla, ferita de orice peicole. Da, acum putea sa se intoarca in castel, pentru a examina mult mai detaliat acea floare.
La lumina slaba a baghetei nu vazu aleea pe care trebuia sa mearga, asa ca fata continua sa mearga drept, asteptand sa zareasca in orice clipa silueta impunatoare a castelului. Si o zari, insa nu era unde crezuse ca avea sa ajunga. In apropierea ei era un copac. Un copac ingrozitor de familiar, care pastra o amintire nu prea roz. Cateva voci sterse pentru ea se auzeau de acolo.
"Irma?!"
Singurul cuvant pe care reusi sa-l pronunte. Irma... Irma... Cea care murise din vina ei, doar din vina ei. Oare era ea? Si daca era ea, atunci de ce se intorsese? Dorea sa se razbune? Sa o faca sa plateasca pentru ca murise din vina ei?
'Si era atat de tanara...'
Flutura bagheta si facu cupola sa zboare spre castel, si sa se aseze pe masa din camera de zi a casei ei.
Iar ea... Ea alrega cat putea de repede spre acel copac. Dorea sa stie, sa o vada... Sa o mai vada odata... Oare cand avea sa o mai vada daca rata aceasta sansa? Cand avea sa mai afle, sa mai alfle de ce aparea mereu doar unde era ea...Inchise ochii. In timp ce continua sa alerge vedea in fata ochilor totul: cum o revazuse ultima data, cum o vazuse evaporandu-se, cum... cum pusese in pericol mai multe vieti: Irma, Irma care murise, Chloe si...
"Katia!"
Nu era Irma. Vocile acelea apartineau unei persoane care ii era atat de draga, dar pe care o ura atat de mult. Era atat de diferita. Machiajul, parul... toul, totul era mult prea diferit. Ce se intamplase cu ea?
Isi plimbas privirea de la copac la ea, si invers, observand o noua fata. Da, acum era momentul sa isi faca aparitia.
"Oare de ce tineam eu minte ca e interzis sa te plimbi fara sens noapte, mai ales in preajma acestui copac?"
Bagheta lumina fetele celor doua. Asta o facea pe Katia si mai diferita. Parea sa fie de nerecunoscut.

______________________________________

Irma- o fosta prietena, moarta din cauza mea
Katia- cea pe care nu o putea suferi. Insuportabila.
Chloe- sora Irmei. S-a sinucis la doua saptamani de la moartea surorii ei. Pana atunci nu m-a iertat niciodata.