Amintiri si regrete

[Daria Dumbledore]

Daria fiind fiica Decanului cunostea castelul ca pe propriul buzunar sh dorindu-si sa fie singura gasi refugiu in Camera Necesitatii...Aceasta se transforma la intrarea ei.In inncapere aparu un pat cu baldachin ,din lemn,sculptat foarte fumos,o masuta foarte eleganta si multe pernuta din matase.Daria se aseza in pat,lua o pernuta in brate sh se pierdu in lumea ei....Dupa cam 40 de minute usa Camerei se deschise usor lasand sa intre un mosulet inalt,slab cu ochii de un albastru identic cu ochii ei si cu o barba alba,stralucitoare.lunga pana la genunchi.
-Aici erai draga mea?spuse Dumledore cu vocea lui calda.
-Da...am vrut sa petrec putin timp singura...
-Mi-am dat seama de cum am vazut cum arata Camera.Te gandeai la mama ta...Desideria...
-Regret ca a murit ca sa ma nasca pe mine...
-Ei nu gandi asa,stii ca mama ta nu era o vrajitoare oarecare...Tu esti singura vrajitoare din familia noastra care are puterea cea mai mare.
-Mda...stiu...
-Hai nu mai fii suparata draga mea,uite...mai tii minte prima oara cand ai zburat prin casa fara matura?ce sperietura am tras atunci,rase acesta reusind sa o mai binedispuna pe Daria.
-Mai tin mite cand am aparut cu parul smarald la Minister de s-au speriat toti de mine,incepu ea sa rada.
-Semeni foarte mult cu mama ta sa stii, inteleg de ce ai decis sa fii bruneta semeni leit cu ea.Sa nu mai fii suparata ca ea e fericita acolo sus de unde ne priveste pe amandoi si daca ai nevoie de ceva stii unde ma gasesti.
-Da tata,multumesc mult ca ma sustii.
-De ce nu as face-o doar estii fiica mea!Trebuie sa plec ca m-a chemat Dobby pana la bucatarie.
-Bine.eu mai raman pe aici.
-Bine draga mea.O saruta pe frunte si apoi pleca.te iubesc zise exact inainte de a iesi pe usa.
Daria ramase acolo zambind in sinea ei.Se gandi k dak tot era singura sa isi mai incerce puterile sh petrecu cateva ore bune acolo perfectionandu-se...