True love

[Charlotte Ambrosine]

Razele unui nou soare, un soare ce vestea inceputul fericirii, poleiau camera cu aur. Desi era o zi de iarna, natura renascuse si participa la fericirea sufletelor din Camera Necesitatii.
Totul parea mai vesel ca deobicei, in special imprejurimile Castelului. Sa fi fost asta din cauza a ce se intamplase in Camera ? Sau era doar o zi calduroasa de iarna ?
Pe Anny nu o interesau nicidecum aceste fleacuri asa ca nu se obosi sa gaseasca un raspuns.

Isi privi jumatatea in ochi, iar fiori placuti ii alergara prin stomac. Era mai fericita ca niciodata si simtea ca vrea sa imparta cu toti bucuria ei imensa.
Amintiri dulci si senzuale ii zburdau prin minte facand`o sa zambeasca. Acum nu se mai indoia de faptul ca era realitate, caci toate senzatiile pe care le traise erau mult prea puternice ca sa fie doar un vis.

Isi dorea sa se contopeasca, sa devina un singur suflet cu cel de langa ea. Dar cand se gandi mai bine, descoperi ca si o imbratisare era de ajuns.
Il stranse in brate mai tare ca niciodata, soptindu`i sa nu o mai lase singura vreodata. Ce fel de pupici urmara acolo nimeni nu poate spune ...