True love

[George Bogdan]

Cu ochii inchisi si cu buzele umede, intensifica orice atingere a carnii ei, mici socuri electrice porneau din varful limbii si ajungeau in dreptul spinarii, de unde circulau in tot corpul, de sus din varful capului, pana in varful degetelor de la picioare. Respira greu, isi simtea picioarele tot mai grele, in cateva momente simti cum toata greutatea lumii apasa pe umerii lui...si cazu in genunchi...plin de juituri, din rani mici, broboane de sange acopereau pielea rece.

Se pune in fund, si examina de la departare, detansandu-se de propriul trup, parasind ca un suflet, trupul neinsufletit. Incearca sa afle motivul acestui colaps, prin rascoliri in memorie a acestor fenomene: "oboseala, senzatie de lesin, rani atat de usor facute". Nimic, dar absolut nimic nu poate sa explice aceste simptome dramatice.

Se simtea iar stapan pe propriile-i simturi si deschide ochii. Se afla tot pe podea, ii era o sete amarnica, in el erau carbuni incinsi care uscau tot. Trecuse zece minute pana cand realiza ce s-a petrecut...Anny il imbratisa si era linistita ca acum el se potolise si adormise in bratele ei.