Vraja cutremurului

[Sharma Sanara]

Era o noapte cu cer senin si luna plina. Era aproape miezul noptii. Eu nu prea aveam somn asa ca ma plimbam pe Aleea Nocturn desi stiam ca acolo salasluiesc vrajitori intunecati care nu pierd ocazia sa arunce blesteme sau sa vrajeasca pe oricine care va indrazni sa le calce teritoriul.
"Eh, ce poate sa mi se intample chiar asa rau. Poate ca povestile despre vrajitorii intunecati sunt prea exagerate"
Deodata in fata mea vad un vrajitor cam pitic imbracat intr-o roba neagra si o pelerina mov si un coif mov cu stelute si semiluni de culoare aurie, si care avea o barba lunga care matura pamantul.
"-Pleaca repede de aici daca nu vrei sa arunc un blestem asupra ta"
"Si crezi ca imi e teama de blestemele tale. Oare chiar ar avea efect asupra mea? (chicotesc eu). Mie nu mie frica de un pitic a carui vraji nu m-ar putea ajunge niciodata. Asa ca lasa-ma in pace. Eu am chef de putina liniste"
-"Razi de mine si de puterea mea? Atunci iti voi arata eu ras"
Si bolborosi ceva iar eu il ignoram continuand sa ma plimb. Dar curiozitatea de a afla vraji noi m-a impins sa stau pe loc sa ascult. Am prins si eu ceva fragmente din bolboroselile lui insa cu pretul ca vraja m-a ajuns din urma. O ploaie de stelute ma inconjura si apoi se risipira dupa ce facura 3 spirale in jurul meu.
Initial crezusem ca nu am patit nimic. Si rasuflasem usurata ca vraja nu avea efect asupra mea. Insa aveam sa aflu mult mai tarziu ce vraja folosise.
In spatele meu vine una dintre colege. Era...