When the sun goes down...

[Black Rose]

Era o dupamiaza destul de racoroasa de inceput de primavara. Zapada inca se mai intrevedea pe alocuri, asteptand sa se topeasca in zilele urmatoare. Ultimele raze ale soarelui luminau cartierul vrajitoresc, ciudat de pustiu in dupamiaza acelei sambete. Adia un vant placut, ducand miresmele ierbii proaspete si a celor cativa copaci inmuguriti.

Rose se plimba alene pe aleea principala a cartierului, tragandu-si cat mai bine pelerina neagra pe ea si gluga pe crested. Respira repede, dar calm si sigur. Adora sa se plimbe asa, fara vre-un scop sau destinatie. Toate sentimentele o paraseau si putea sa vada mai departe de ... tot.

I se parea ca lumea nu mai era asa mare, ca distantele erau variabile si ca legaturile deveneau in totalitate telepatice. Mai ales seara. Crepusculul era momentul ei preferat al zilei. Ziua si noaptea se intalnesc intr-o linie purpurie deasupra conacelor, formand o conexiune universala.

Rose isi taraia pasii unul dupa altul. Dupa un timp observa ca iesise de pe aleea principala si ajunsese pe o straduta ingusta si salbaticita care inconjura dealul. De cateva minute nu se mai simtise in largul ei. Se simtea urmarita.

Si asa si era. Cineva ii prinse maneca pelerinei.


OOC: cine vrea...