Punkista

[Anna McNair]

Capitolul 12

Sal`t! Nu ti-am mai scris de un timp,si asta fiindca am fost ocupata.Probabil nu trebuie sa ma justific in fata ta,adica in fata unui carnet manjit cu putina ciocolata pe spate (cred ca era cu alune).E miercuri azi..nimic interesant.E saisprezece douazeci si cinci si m-am intors de la scoala cam acum o ora,apoi am mers cu John in oras sa mancam ceva.Tin sa te anunt ca tata vine vineri impreuna cu Ophelia in oras.Tine neaparat ca eu sa o cunosc inainte de nunta.Ieri m-a sunat din nou asa ca n-am ezitat sa-mi exprim curiozitatea si l-am intrebat cum se casatoreste cu o persoana pe care o cunoaste abia de doua saptamani.Raspunsul pe care l-am imprimit insa ma uimea in totaltate: tata fusese cu femeia aceea doi ani,adica o inselase pe mama.Am fost surprinsa cum de a ascuns acest lucru timp de atata timp.Cu toate astea m-a rugat sa nu-I spun mamei pentru a avita o posibila cearta,si in plus,daca i-as spune nu as avea nimic de castigat,plus ca vreau ca tata sa fie fericit,deci nu vreau sa-I stau in nici un fel in cale.Cu toate ca tata are treizeci si sapte de ani,Ophelia are doar douazeci si cinci si abia a terminat facultatea de teatru.Tata spune ca e o femeie grozava,creativa,glumeata si foarte iubareata.Desigur ca tind sa-l cred,ba chiar mai mult sunt foarte curioasa sa o cunosc si eu.Poate,vom fi bune prietene,cine stie.Sunt fericita pentru tata si cred ca si lui ii prirnde bine faptul ca am incredere in deciziile lui.
In schimb am o mare suparare.John are 19 ani,dupa cum am mai zis.Pana acum a stat acasa si nu a mers la facultate insa,parintii lui l-au dat seara trecuta afara din casa.Au spus ca trebuie sa se intretina si singur si sa nu-I mai incurce.Trebuie sa-si gaseasca o slujba.L-am ajutat cat am putut sa-si gaseasca una iar pana la urma s-a angajat la un ziar local ca si journalist.Chiar daca nu are studii superioare e un geniu in ceea ce priveste scrisul si modul de exprimare.E o masinarie de idei pe doua picioare,ce mai.Cum spuneam acum lucreaza acolo iar azi e prima lui zi de lucru.Faza nasoala e ca e in cealalta parte a orasului si face jumatate de ora cu tramvaiul si inca un sfert de ora cu autobuzul pana in partea aceasta.E ca si cum s-ar fi mutat in New York.Nu pot sa cred ca nu ne vom mai vedea asa des.Probabil doar in weekend.Are un program strict de la ora opt dimineata pana la sase seara iar ca sa ajunga acasa ii trebuie o ora si un sfert.Acum are o garsoniera in blocul vecin si mai merg de la el de pe la sapte pana la zece,sau uneori mai dorm la el.Cam asa am convenit,ca sa ne putem vedea mai des.E ca si cum cerul s-a prabusit peste mine.Norocul lui ca e atat de intelligent incat are un salariu chiar bun si in curand va putea sa-si cumpere garsoniera apoi,dupa cum spune el va cauta sa fie jurnalist la un alt ziar,care are sediu mai aproape de cartierul nostru.
Acum,sa-ti mai povestesc de Liz.Azi a venit in sfarsit la scoala.Nu parea sa fie beata sau ceva.Era imbracata destul de normal..arata destul de bine.A venit la mine intr-o pauza si mi-a spus:
-Em..stii..vreau sa-mi cer scuze pentru comportamentul meu de pana acum.Nu ma privea in ochi,prefera sa se uite in jos in timp ce rostea aceste cuvinte cu un glas ragusit
-A pai..ce te-a facut sa-mi zici asta?
-Am realizat ca m-am comportat super naspa fata de tine…mai ales la faza cu John.A spus ea apoi a inghitit in sec.
-Aha,si..ce ai de gand?
-Sa fiu iar ca la inceput.Vrau sa fim din nou cele mai bune prietene.Vreau sa nu te mai dezamagesc si mai presus de toate am realizat ca tin la tine.Tot in jos se uita.
-Nu e cea mai buna declaratie de dragoste pe care am auzit-o insa poate as fi fost mai convinsa daca te uitai fix in ochii mei cu sinceritate.Am spus eu dupa care am ras putin
-Ai dreptate.A spus ea apoi a ras si ea si si-a ridicat privirea.Avea ochii rosii si obositi.Parea chiar sincera ca tot veni vorba
-Atunci fie,insa va trebui sa-mi promiti ca nu te vei droga.
-Promit.Mi-a spus aceasta cu lacrimi in ochi apoi m-a imbratisat timp de cate va secunde.Deja plangea..imi era mila de ea si de prietenia noastra.Poate ca nu era chiar compromisa.