Mergând pe sârmã

[Ginny Malfoy]

Mary
Nu imi vine sa cred ca iti place
Wow, merci
Multumesc tuturor ><
Aa, apropo, nu m'am mai gandit pana acuma la asemanarea Beei cu Alice=)) dar ai dreptate.. chiar seamana la fire de fapt ce s'a potrivit=)))))

Asaa. Capitolul IV nu imi place extrem de mult , dar na sa fie
Ps : da, da, stiu ca seamana oarecum inceputul cu cel de la cap III [ dar aici ala e pe bune iubitul ei actual ]. Kill me -_-'

Capitolul IV – Noëlle

M’am miscat usor pana am ajuns cu buzele la urechea lui si am soptit:
“Trebuie sa fug, babe.”
El se bosumfla.
“Atat de repede?”
Se intinse, vrand sa ma ia in brate, dar eu ma ridicasem deja si imi incheiam bluza.
“Srry, iubire. Daca sunt aleasa ajung in America.”
“Yeah, si ma lasi baltaa.”
Mi’am dat ochii peste cap.
“Te descurci tu. Sunt destule tipe frumoase in Irlanda.”
Era randul lui Joe sa isi dea ochii peste cap.
“Hei, inca nu am luat castingul,” am adaugat, amuzata.
M’am aplecat sa il sarut. Apoi am plecat.
Ar fi fost groaznic sa nu ma aleaga. Sunt model de 3 ani jumate si nu am semnat decat doua contracte importante pana in prezent. Cel pentru care ma lupt acum este o sansa perfecta sa devin faimoasa si faze; New York este un inceput bun. America e un inceput bun.
Am ajuns repede la agentie. O tipa m’a pus sa imi spun numele si apoi am iesit pe hol, unde imi venea sa ma inec de ciuda. Peste cincizeci de tipe erau deja acolo. M’am sprijinit sfarsita de un perete si mi’am analizat concurenta. Cam 70% nu reprezinta nici’un pericol. Mai sunt vreo cinci sclifosite blonde cu par infoiat, machiaj excesiv si haine ieftine, de prostituata. Le excludem si pe ele. O tipa nu era uratica deloc, dar nu avea gusturi de haine. Restul… ooh. In jur de zece competitoare serioase e destul de mult. Pardon, extrem de mult.
“Numarul sapte!” anunta cineva, si una dintre blondine se ridica. Mi’am privit hartiuta ce mi se daduse: 53. Mai am.
Dupa cinci minute a iesit sclifosita. A venit una din randul celor neiesite din comun. A stat ceva mai mult, exact… opt minute si treizeci si ceva de secunde [ hei, n’am ce face pana ajunge la mine… ] . Urmeaza… sapte banale, doua dintre rivalele principale, tipa fara gusturi, doua banale, o sclifosita, alta banala, inca o sclifosita si am pierdut sirul.
“Cincizezi si unu,” a rosit vocea, iar eu am tresarit.
Holul se golise. Nu mai erau multe fete inafara de mine.
Intra o tipa care arata bine si era aranjata; da Doamne sa nu ma eclipseze! Cincizeci si doi arata naspa, asa ca m’am linistit. Ma rog, ca sa fiu sincera, nici una nu e urata [ inafara de sclifosite ] , dar btw… e mai linistitor sa cred ca am cat mai multe sanse.
“Cincizeci si trei!”
Nu aveam emotii. Am mai facut asta de vreo suta de ori.
“Noëlle Virginie, da?” a zis o femeie de vreo patruzeci de ani. “Varsta?”
“Nouasprezece.”
Tasta ceva la calculator.
“Aa,” se lumina la chip tipa. “Veniti din partea Angelei Swarish. Dumneaei v’a lansat?”
“Nu. Am participat la un concurs si…”
Nu ma asculta in totalitate. Am pronuntat numele tipului care m’a initiat in modelling si am raspuns la toate intrebarile lor. Mi’au facut cateva poze, m’au intrebat in final de ce vreau sa fiu model si asta a fost tot.
“Azi, la opt, se anunta castigatoarea,” spuse femeia. Multumiri, zambete si buna ziua.

_*_

N’am auzit absolut nimic din lungul discurs al presedintelui agentiei. Numele finalistei l’am auzit insa, dur si rece:
“Brooke Tyle!”
Una din sclifosite iesi din rand pentru felicitarile de rigoare. Nu mi’am luat ochii de la ea multa vreme, si dupa privirile pe care si le aruncau ea si tipul care ii rostise numele, am inteles totul; dar ce mai conta?
Iat’o pe tipa care mi’a calcat visul de’o viata in picioare cu tocurile butucanoase ale pantofilor ei ieftini.


--
Asta e Kevin. [ Kevin, nu Joe. ]