Punkista

[Anna McNair]

scuze de dublu post =))))) NU MA POT ABTINE ;
Asaaaa

Capitolul 25
Se pare ca faza cu “pe maine” a continuat asa o saptamana la rand.E dragut sa-l vad pe John schimbat oarecum,ceva mai politicos,serios si in acelas timp glumet si plin de viata.Pe de alta parte e ciudat sa-mi vad viata luand diferite intorsaturi care mai de care mai interesante si uneori chiar neplacute.Pot sa spun ca m-am mai maturizat si am invatat sa analizez mai mult cele intamplate si sa fiu fericita cu ce am si tot odata m-am decis ca trebuie sa fac ceva cu viata mea,referindu-ma aici,sa ma mut de la tata si Ophelia.Am petrecut ore in sir imaginandu-mi scenarii de viitor,si daca te intrebi daca in fiecare ma casatoresc cu Jhon,las-o balta.Cu timpul fiecare dintre noi o sa inteleaga ca nu asta e cel mai important.

***

August e pe terminate si odata cu asta New York-ul se scufunda in ceata si isi reaia monotonia.Eu si John am continuat sa ne vedem insa nu I-am dat atat de multa importanta,gen “vaaai ma intalnesc cu John..” ci pur si simplu era prieteni buni,ne vedeam des insa nimic mai mult.Poate nu ma crezi dar de cand ne-am intalnit la bibleoteca nu ne-am sarutat,nu ne-am imbratisat iar eu sunt multumita de asta.Sunt foarte ocupata cu facultatea si cu toate hartoagele necesare.

***

Casa groazei nu mai e nicidecum a gorazei.Eva a plecat iar Chris,Liz si Caroline sunt destul de buni prieteni asta fiindca au invatat sa se accepte unii pe altii.Acum Chris si-a gasit pe cineva si sunt mai mult decat fericita pentru el..e exact ce si-a dorit mereu.Serios,de ce sa fiu egoista (bine,m-ai prins).Sa nu crezi ca daca am zis ca nu mai e o casa a groazei si ca fiecare are pe cineva si ca isi vad mai mult de facultate inseamna ca s-au cumintit de tot si ca nu mai e rost de party-uri (de exemplu in doua saptamani au avut 8 amenzi pentru ca au tulburat linistea in cartier).

***

M-am trezit intr-o joi dimineata si am coborat pentru micul dejun cand ce sa vad?John statea de vorba cu Ophelia si cu tata.
“Hey”Striga John in data ce ma vazu coborand scarile
“Heeeey..John..ce faci aici?”Am incercat sa par fericita insa eram iritata,normal.
“Emy..te rog.”Incepu Ophelia cu vocea ei de scartait de usa”A venit sa te caute iar eu I-am spus ca nu te-ai trezit inca asa ca I-am sugerat sa te astepte aici in timp ce ia micul dejun cu noi”Termina aceasta zambind dulce
“Ah..daca vrei..pot sa..”Spuse John jenat de situatie
“Hai termina”I-am spus zambind “Hai sus”si I-am facut semn sa urce
“Em’ce faci?Vine prietenul tau la noi si tu nu ne dai ocazia sa il cunoastem?”Spuse tata in timp ce Ophelia I se preligea pe umar zambind
“Tata..”Am inceput pe un ton iritat
“Eh..cred ca Em’ a uitat sa va spuna ca suntem impreuna.E si vina mea ca nu am trecut sa schimb o vorba cu dumneavoastra”Spuse John iar eu eram aproape cu gura cascata.Like WTF?El..prietenul meu?
M-a urmat pe scari apoi am intrat in camera mea.
“Woooow!E super mare..poti tine un meci de fotbal aici..”Spuse John apoi vazand ca nu rad adopta o fata “serioasa”
“Ceee?Stiu ca nu suntem impreuna dar in loc sa incepi sa urli la taica-tu mai bine ca am zis asta si le-a tacut gura”Spuse apoi incepu sa rada,bine inteles de fata mea
“Ok ok”Am spus apoi m-am asezat langa el pe canapea
“Am venit pentru ca nu mi-ai raspus la telefon asa ca ma gandeam sa-ti fac o surpriza si sa te invit la o cafea”
“Aha..”Am spus incruntata uitandu-ma la papucii mei de casa.John s-a apropiat de mine,mi-a intors capul spre el si m-a sarutat timp de cateva secunde apoi mi-a soptit la ureche
“Eu tot te iubesc”
GOD!Cred ca nici nu stii de cand nu am mai simtit fiorii aia si fluturasii in stomac.Sentimentul ala de fericire din nimic,pur si simplu fericire sa stii ca cineva se gandeste la tine si sa stii ca iubesti si ca pana corbului,tu esti tu,nimic mai mult,ce se mai poate intampla?Toate astea mi-au inundat corpul si mintea,sufletul si inima care zburdau de fericire in timp ce stateam in bratele lui calde pe care nu le-am mai simtit de atata timp si de care,fara sa-mi dau seama,realizez acum ca mi-au lipsit atat de mult.Zambetul ala naiv,cuvinte lui balbaite si sinceritatea din buze,toate intr-un cinci minute maxim.Puteam sa stam asa ani,decenii,milenii sau chiar pana la nesfarsit si pentru mine era de ajuns.
Un bocanit la usa m-a trezit parca din vis si m-a adus cu picioarele pe pamant (ura)
“Emily!”Striga Ophelia cum nu se poate mai lingusitor
“Da!”I-am raspuns dar mi-era greu sa adopt din nou vocea aceea enervata si imbufnata cand il aveam langa mine pe cel ce mi-a dat culoare adolescentei si in acelas timp mi-a creat o grama de probleme
“Crezi ca tu si Johnny veti vrea o cafea?”Intreba aceasta.
“Nu,plecam acus in oras”Am raspuns iritata.Credeam ca vrea sa ne desparta intr-un fel sau altul,calculand ca pana la urma s-a culcat cu el.
“Mergem?”Am intrebat dupa ce am auzit-o pe Ophelia coborand scarile
“Sigur”Spuse John cu un zambet urias pe fata.

[scuze ca e putin]