Wake me up before I die

[Desiree Rose Goth]

Capitolul 2-Suspecti

“-Deci nu inteleg”,spuse Sally.”Cine ar fi putut sa o omoare pe Isadora?”
Plangeam cu suspine tacute pe masa de la cantina.O voce micuta ma avertiza in capul meu ca voi plesni in curand de stres si de suparare.As fi facut orice,numai sa spal trupul meu de nesiguranta,de frica si de furie,de amintirile pe care le-am procesat in ultimele cateva ore.
“-Cine stie”,spuse Melody nepasatoare.”Nu mai putem sa nu discutam,va rog?Oricum nu vom afla nimic.”
Spunand acestea,fata si-a luat cu o miscare rapida fondul de ten din geanta si ne-a ignorat cu desavarsire.
O multitudine de sentimente au explodat in mine.Manie.Suspiciune.Un gol sfasietor in inima mea.Simteam cum o legatura invizibila ce ne lega s-a rupt chiar in acel moment.
Si mai multa nesiguranta.Intuneric.
Dylan m-a sarutat delicat pe frunte,de parca a simtit frica ce se infiripa in mine.Mi-am agatat mainile si mai tare in jurul lui.
“-Melody”,am scuipat eu,”ce vrei sa spui?Suna de parca nici nu-ti pasa!”
Ea mi-a aruncat o privire inghetata si mi-a soptit:
“-Am fost investigata in dimineata asta…de un detectiv.”
“-Oh,Doamne!”zise Sally inspaimantata.”Tu?!Se pare ca politia nu mai are piste…e imposibil ca tu sa-ti fi omorat prietena…”
Eu cel putin nu aveam aceeasi parere.
“-Oare criminalul ce vroia de la Isadora?”intreba Dylan ganditor.
“-Bani probabil”,am zis eu dispretuitoare.”Familia Jenkins are o multime de bani.”
“-Criminalul n-a furat nimic…decat telefonul si Ferrariul familiei.”
Telefonul?Mi-am amintit conversatia de aseara de parca ar fi fost dintr-o alta viata.Ar fi trebuit sa spun politiei…si totusi…
Ce spusese Isadora inainte de a muri?Ceva legat de Andrew.Abia atunci am observat ca el nu era in cantina…nici nu-l vazusem toata dimineata…
“-Unde e Andrew?”am intrebat eu raspicat.
Sally ezita o clipa si apoi raspunse:
“-Il ancheteaza politia in acest moment.”
Oare sa le spun ceva?Imi era deja mila de Andrew,intr-o celula,interogat…
Trebuia totusi sa incerc.
“-Stiti…”am spus eu incet,”daca Andrew chiar este criminalul?”
Toti s-au uitat la mine de parca as fi fost nebuna.
Melody si-a azvarlit furioasa fondul de ten intr-o parte si mi-a raspuns:
“-Esti nebuna?El?A facut el vreodata vreun rau cuiva?Asa pot sa cred si eu ca tu esti o criminala!”
“-Poate are dreptate”,ma apara Dylan.”Si tu esti o suspecta acum!”
“-De ce atata aparare,Melody?”am intrebat eu cu un ton acru.
Fata ei s-a facut rosie si a inceput sa vorbeasca pe un ton calm,fortat:
“-Nu cred ca ar trebui sa aratam colegii cu degetul.Am petrecut vreo sase ani cu el.A injurat vreodata?A batut cumva pe cineva?”
Nu ma indoiam de faptul ca Andrew era nevinovat.Dar de ce il apara Mel atata?!Era ciudat.Mi-am intors dintr-o data capul si am vazut o femeie stand in fata mesei noastre.
Avea cel mult 45 de ani.Parul lung si roscat ii curgea pe umeri precum o cascada,fapt ce ii punea in vedere fata in forma de inima si ochii migdalati,caprui.Ne privea pe fiecare de parca ar fi putut vedea prin noi si arunca niste priviri ce ar fi putut ucide si un hot.
Apoi ni se adresa:
“-Ati fost prieteni cu domnisoara Jenkins?Imi pare rau de pierderea suferita.Ma cheama Alissa Steel si am fost insarcinata sa interogez posibilii suspecti.Domnisoara Casper…putem vorbi un minut?”
Am auzit clar cum Melody a marait raspunsul:
“-Ma scuzati,dar voi vorbi cu dumneavoastra in prezenta tatalui meu.Sper ca nu va deranjeaza”,adauga ea dispretuitoare,aruncandu-I o privire plina de ura.
Detectiva i-a intors privirea,apoi spuse inca o data,inainte sa plece:
“-Condoleante.”
Am privit cum femeia s-a indepartat si am intrebat:
“-Melody…ce a fost asta?’
Fata mi-a aruncat si mie o privire incarcata cu ura si mi-a raspuns:
“-Nimic.Astia nu mai au pe cine sa chinuie.Hai,Sally.”
Cele doua fete au plecat de la masa.Dylan inca se uita la mine si m-a intrebat ingrijorat:
“-Ce e cu ea?”
Deci si el si-a dat seama de agitatia si de minciunile ei.Melody Casper avea un secret.
~~~~~~~~~~~
Deci...mi-am sacrificat seara pentru voi si mi-a placut Sper sa va placa si voua capitolul