Din confesiunile unei pisici

[Kasumi Mikoto]

OC: LUME, LUME, VINE NEXTU CEL DE 6 PAGINI!

Capitolul 4

Am ramas la Commer la cina. Primata lui m-a servit su lapte, smantana, caviar si file de somon. Apoi m-am culcat un pic. Am visat in continuu aceeasi floare albastra, cu miros dulce. Si parca nu as fi vrut sa ma despart de ea…nu as fi vrut sa ma trezesc…Dar toate visele au un sfarsit si tot trebuie sa renunti sa speri aiurea ca nu se va mai intampla nimic rau, sa te trezesti si sa te lovesti brusc de geamul dublu de sticla al realitatii. Cand m-am trezit am inteles. Floarea aceea albastra era un efect subconstient al unui anestezic pe care un anumit biped X mi-l administrase ca sa fie sigur ca nu ma trezesc, iar acum eram laaa… HINGHERI? Da` ce Dumnezeu?! Hingherii n-aveau treaba cu afurisitele de potai?
-Rrrhrr! Salut, dulceata!
Viro din nou?! Ce naiba avea asta cu mine?!
-Ah, au adus si un circ de pureci? Si se zice ca nu ne lasa dreptul la divertisment! L-am ironizat eu.
-N-am chef acuma, sobolan supradimensionat!
Pardon?! Hm! Ce insulta! Sa fiu adusa la hingeri, cu Viro langa mine era destul, dar “sobolan suipradimensionat” intrecea or ice limita! Zau ca preferam puma subdimensionata, macar aia e tot felina! Ca sa nu mai suport vreo mitocanie de-a lui Viro, TREBUIA sa evadez. Primul meu instinct a fost sa ma prefac ca am murit, dar mi-am adus aminte ce povestise Commer: In orasul asta, la hingheri, atunci cand un animal moare, nu e aruncat afara, ci incinerat. Huh! Urasc mirosul de blana arsa! Desigur ca nu prea as mai fi fost acolo s ail simt, daaar… PAREA FARA SPERANTA! Si Commer n-avea nici o sansa…Pardon, Eu nu aveam vreo sansa!
-Hei, saluut! Am auzit o voce in dreapta mea.
“O fi vreun tampit de coleg al lui Viro. Unde m-am nimerit! Intre doi bolnavi cu capul”. Dar totusi m-am uitat in dreapta.
“O-uau!” Era un…motan, nu un cretin de lup. Avea blana destul de scurta, roscata, ochii verzi si un aer de Indiana Jones.
-Buna, frumoaso..a facut el, incepand sa toarca.
-Auzi ce?! Nu flirta cu mine! I-am retezat-o eu din scurt.
Dap…Asa se manifesta pisicile. De obicei sunt retinute si reci la inceput, cu motanii, pana li se castiga increderea.
-Te scot de-aici, a opta minune a lumii? ma ntreaba el.
Ok, asta m-a-ncalzit destul.
-Maaa scot si singura…
-Iesim amandoi de-aici. Ah, nu ti-am retinut numele!
-Hm… Nu l-am mentionat!
-Al meu e Nuka.
-Primata ta avea o imaginative bogata!
-Nu, mama avea. N-am avut “Primata”. si a chicotit.
- Deci care e numele tau?
-Dalia.
-O-uau!
-Iesim odata?! Se strang peretii!
V-am zis ca am claustrofobie si nu suportam nici o casa intreaga, dar o cusca de 2m pe 2m!
-Rabdare, tact siii…PLAN!
-Ai dreptate. Scuze.
Asa ca m-am culcat din nou. Pana sa adorm, am simtit cum Nuka se uita intr-una la mine. M-am visat ca un Brad Pitt cu coada, in varianta feminina. L-am visat si pe Nuka, care era James Bond si Indianna Jones deodata!
-Dalia…Dalia. DALIA!
-Huh?
Era Nuka. M-am uitat instinctiv in sus dar “ce surpriza”,nu puteam sa vad luna prin tavan!
-Ce ora e?
-Doua si un sfert dimineata.
-Esti nebun?!
-Nu, sunt prevazator. Gardianul care face tura de noapte e in partea de vest a cladirii acum. Din fericire, aia e aripa cea mai mare. Avem 45 de minute sa iesim.
-Aaa… Nuka?
-Hm?
-Nu erai tu domnul “Rabdare tact si plan”?
-Am facut un plan cat dormeai tu. Bineinteles ca e foarte ipotetic, nesigur si greu de pus in practica…
-Ok, ma bag! SCOATE-MA DE AICI, J. BOND!
-Nu tu erai domnisoara “Ma scot si singura”?
Imi raspundea cu aceeasi moneda! Asta ma scotea din sarite!
-Care-i planu`?
-Paaai… Incuietorile sunt rudimentare si de proasta calitate. Vezi bastonasul ala de metal care iese din perete, acolo unde se termina poarta de plasa?
Am cautat o clipa cu privirea.
-Da.
-Trebuie sa il impingi in jos.
Nimic mai simplu! M-am catarat pe poarta de sarma si am bagat labuta in unul dintre ochiuri, ca sa imping manerul in jos. La fel a facut si Nuka. In jumatate de minut eram afara din custi.
-Si acum, Bond?
-Crezi ca te poti catara pana sus?
Mi-a aratat un spatiu gol intre turnuletele de custi aliniate si tavan.
-Cu draga inima!
Am zbughit-o-n sus si m-am pitulat acolo unde spusese Nuka. Imediat a venit si el.
-Uite! Aici e o gura de airisire. Trebuie sa fie o cotitura mai la dreapta, dar in linie dreapta sunt doua ventilatoare de otel. Daca aerul conditionat pornese cat noi suntem inauntru, suntem terci!
-Foarte incurajator, Bond! Ce ziceai de cotitura la dreapta?
-Duce-n camera garzilor, de unde e un geam afara. Garzile din camera ar trebui sa doarma tun, iar geamul ar trebui sa fie intredeschis.
-AR TREBUI?
-Ti-am zis ca e foarte ipotetic!
Am intrat. Imi era frica. Daca acea cotitura fusese de curand izolata, daca porneau ventilatoarele, daca nu dormea nimeni in camera garzilor si erau toti treji?, DACA GEAMUL ERA INCHIS!?!? Ok. Ok gata!
-Simti si tuuu? m-a intrebat Nuka.
-E frig…
-Porneste aerul conditionat!!! Fugi!
-UNDE?!
El mi-a aratat deschizatura din dreapta.
-SI TU?!
-Lasa-ma pe mine! Fugi!
-MGH… VENTILATOR NESUFERIT, NU-TI DAU VOIE SA IMI FELIEZI PRIETENUL!
Spre surprinderea mea, aerul conditionat chiar s-a oprit.
-Te descurci! a zambit Nuka. AOLEU, nu-i bine, NU-I BINE!
-Ce? Esti inca viu, nu?!
-Da, Dar inseamna ca, de vreme ce aerul conditionat are pornire si oprire automata din 15 in 15 minute , acel cineva care l-a oprit mai devreme e din camera de garda si e fie treaz, fie somnambul. Si niciuna nu e buna pentru noi!
-Vrei sa iesi?
-Bineinteles ca da, dar ce sens ar avea sa te pun pe tine in pericol?
-Lasa, Bond! am zis eu scurt, urmand canalul de ventilatie spre camera gazilor. Ajunsi acolo(a venit si Nuka, sub pretextul “Cum sa las o doamna singura?”, am dat incet la o parte grilajul glisant si am iesit.
Nuka se uita cu groaza intr-un punct fix…unde un ofiter de garda, treaz, tocmai incuia geamul care dadea afara!
-Dalia, FUGI!
Spusese asta prea tare. Gardianul ii auzise miorlaitul si il privea fix.
-PURICOSULEE…!
Din fericire, usa era eschisa si am zbughit-o pe-acolo. Eu una, preferam un maraton identic cu cel de acum trei nopti, decat sa fiu facuta portii de aerul conditionat. Nuka era exact In spatele meu. “Dalia scumpete, Un geaman al grasului asta la ora doua!!” a zis! Grozav! Acuma eram urmariti de doi grasani, care se tineau dupa noi in viteza. In noaptea aia, slalom printe picioare incaltate. Un grasan l-a prins pe Nuka de coada, dar dupa ce a fost muscat, i-a dat drumul. Acum erau trei gardieni
-DALIA! In dreapta!
M-am lasat pe burta si am alunecat inainte pe gresie, departe de gardianul care voise sa ma prinda. Nuka era tot in spatele meu.
-Ce iute esti, iubito… LA DREAPTAAAAA!!!
Urmandu-i indicatia, am dat de un butoi de ulei si imediat am inteles. Am asteptat sa apara si Nuka si am rasturnat uleiul in drumul garzilor.
-USA CARE DA AFARA! l-am auzit pe motan.
Ciudat…Era deschisa… Dar ce am gandit atunci a lasat in umbra ce dandisem o secunda mai devreme. Am iesit GLONT pe usa… ca sa nimerim intr-un sac! Era fara speranta!
Macar am avut un avantaj: plictisit si oboist, gardianul nu s-a mai gandi sa ne separe. Ne-a aruncat cu tot cu sac intr-o cusca.
-CU CE FOLOS!? a strigat Nuka, trantindu-se jos. SUNTEM PRINSI!
In noaptea aia, nici nu imi amintesc cand am adormit.