Rãtãcind la miezul noptii

[Bell Evans]

OOC: Sandra_dulcemaria Si tu imi esti simpatica

Dar fata se impiedica de tocul usii si cazu printr'un tunel ingust, care parea sa nu se mai termine. Ajunsa jos, scoase un geamat de durere si se ridica. Camera aceasta era dubla fata de cea anterioara, cu sute de rafturi pline de obiecte transparente, care se miscau.
"-Sydney?" striga Bell, speriata.
"-Da??" se auzi o voce aproape stearsa, din tavan.
"-Hai coboara si tu, e un loc foarte misterios!" striga Bell.
Dupa un vajait prelung si mai multe tipete, astropufa ateriza langa Bell.
"-Hei, puteai si tu sa creezi o saltea la aterizare, macar nu ma loveam si eu" spuse ea, usor suparata.
"-Mda, suntem blocate intr'o camera imensa, nu avem scapare si tu vrei sa'ti creez saltele!" raspunse si Bell, usor sarcastic.
"-Ok, ok, era doar o idee" zise Sydney.
"-M'am prins" raspunse cercetasa, zambind.
Cele doua incepura sa cerceteze incaperea. Obiectele translucide aruncau palpairi slabe, colorate, formand umbre stranii in jurul lor.
"-Ce'or fi toate chestiile astea??" intreba Bell si atinse un bol de cristal, cu reflexe aramii.
"-Nu o atinge!!!!" striga Sydney, dar era prea tarziu. Bell fusese aruncata pe spate, intr'un raft de langa ea, cazandu'i in cap o sumedenie din obiectele stranii.
"-Minunat" mormai ea. "Nu destul ca ma impiedic si cad singura, acuma ma lovesc si obiectele astea idioate!!" striga suparata, dupa care se ridica.
"-Si cum iesim de aici?" intre Sydney, asezandu'se turceste in fata cercetasei.
"-Uhmm, sincer, no ideea" raspunse aceasta, cu un mic oftat. "Chiar nu pot sa'mi dau seama in ce parte a castelului ne aflam.." mai adauga ea.
Erau pierdute intr'o camera de marimea unei catedrale, cu frica cuprinzandu'le inimile inghetate, neavand scapare...