O vizita la gilderoy lockhart

[Rose Evans]

Plecara toti patru spre intarea principala a castelului cand Alexander isi aminti brusc ca avea intalnire cu un prieten.
“ – Trebuie sa plec. Scuze, Rose. Ne vedem mai tarziu!” zise acesta departandu-se de fete…
Isa, Bell si Rose isi continuara drumul printre razele dogoritoare ale soarelui varatic. O data la trei luni, se oraganiza o excursie la Londra. Se pleca de la Hogsmade si era necesar sa fii macar in anul III.
“ – Dar unde ne intalnim ca sa luam autobuzul?” intreba curioasa Isa.
“ – Pai, din cate am inteles, “ raspunse Rose” din fata de la Trei maturi .
In scurt timp iesira de pe domeniile Hogwarts-ului. Drumul pietruit se intindea in fata cercetasilor ca o piele de sarpe. Iarba de pe laturi era ici colo ingalbenita de soarele arzator. Vantul umbla agale printre ramurele copacilor, unduindu-le in bataia lui. Cerul era senin, norii fiind alungati de caldura ametitoare.
Dupa vreo ora de mers, cele trei prietene intrara in primitorul sat, Hogsmade. Urcara pe aleeile serpuite si ajunsera in fata localului. Nu era foarte multa lume stransa, tocmai din cauza caldurii mult prea obositoare. In 5 minute isi facu aparitia si Autobuzul Salvator – caci cu el trebuiau sa mearga - , iar copii urcara in el. La viteza acestuia, in mai putin de jumatate de ora ajunsera in Londra, in fata Ceaunului Crapat. Toti pasagerii coborara, iar soferul ii anunta ca plecarea spre Hogwarts se face tot de acolo, in exact 3 ore.
“ – Avem timp suficient!” exclama Isa.”
“ – Da, si poate ne mai ramane timp si sa ne oprim la Florean’s Flortescue. ” zise si Bell.
“ – Sau sa intram in alte magazine de pe Aleea Diagon.” adauga entuziasmata Rose.
“ – Acum haideti la Spitalul Sf. Mungo.” Propuse Bell.
“ – Da, cred ca e pe aici. “ accepta Rose aratand spre dreapta cladirii.
Cei trei mersera vreo 10 minute apoi ajunsera in fata unei vitrine darapanate cu un manechin oropsit in ea. Isi apropiara capul cu atentie de sticla.
“ – Am dori sa-l vizitam pe Gilderoy Lockhart.” zise Rose cu o voce joasa.
O voce subtire, dar calma le raspunse din interiorul manechinului :
“ – Bine ati venit! Vizita placuta!”
Fetele trecura subtil prin sticla vitrinii intrand intr-o incapere spatioasa ca o sala de asteptare. Pe margine erau asezate scaune fara spatar, tip taburet, pe care stateau zeci de pacienti. Erau unii care aratau cat se poate de normal, insa, spre uimirea fetelor, erau unii care aveau tot felul de probleme. Incepand cu dinti supradimensionali, coarne crescute in locul membrelor sau aripi atasate in spate, pana la muscaturi umflate de animale periculoase. In mijlocul camerei era un ghiseu la care o asistenta indruma pacientii, trimitandu-i la etajele potrivite. Intregul spital era luminat mai putin de soare, si mai mult de bule imense, ca si baloanele de sapun, care raspandeau o lumina alba, orbitoare. Cele trei prietene se indreptara spre asistenta.
“ – Am venit sa-l vizitam pe Gilderoy Lockhart. Se...” incepu Bell, dar fu imediat intrerupta de femeie.
“ – Etajul IV – Afectiuni magice, camera Janus Thickey . O zi buna!”
Ramase putin mirate de raspunsul scurt si la obiect al asistentei, fetele luara liftul spre etajul al IV-lea . Coborara din lift si o luara de-a lungul holului impanzit de tot felul de tablouri cu Vindecatori. Intr-un final, ajunsera la camera Janus Thickey, ultima pe stanga, si batura scurt de doua ori. Dupa ce auzira de pe cealalta parte a usii Intra, Isa, Rose si Bell intrara in salon, cautandu-l cu privirea pe profesor. Era un salon mediu ca marime, doar cu o singura fereastra, mica, in coltul din dreapta sus. In camera erau trei paturi. Lockhart se afla intins pe cel mai indepartat, citind una din minunatele lui opere.
“ – Aaa...”incepu Isa” Buna ziua, domnule profesor.”
Dar acesta nu dadu nici un semn ca le-ar fi auzit. Nici dupa a doua incercare nu le dadu nicio atentie. Putin enervata, Rose se duse langa patul profesorului si ii zise:
” - Domnule profesor, nu e frumos sa va ignorati oaspetii. ”
” - Huh ??? ”intreba acesta nedumerit ” Cu mine vorbeati ? ”
” - Da, domnule, cu dumneavaostra. ” spuse si Bell.
” - Eu, profesor ??? De cand asta?? Ca eu nu imi amintesc?? Dar nu va contrazic. Cred ca eram un profesor tare chipes, nu-i asa??” zise acesta facandu-le fetelor cu ochiul.” Dar nu vreau sa va tin in picioare. Va rog, stati jos, si serviti din bomboanele mele.”
Copilele ascultara indemnurile lui Lockhart si dupa ce se asezara pe o canapea destul de incomoda, gustara bomboanele cu lichior de visine care erau destul de gustoase. Nu statura mult in vizita, deoarece, dupa un timp, Gilderoy Lockhart poate deveni usor iritant, asa ca hotarara sa mearga pe Aleea Diagon. Cand ajunsera in Ceaunul Crapat, acolo o gasira pe profesoara McGonagall care le reamintira ca mai aveau doar 2 ore de stat. Iesira in curtea din spate si Rose ciocani caramida care deschidea intrarea secreta. Imediat celelalte caramizi se dadura la o parte si facura loc misterioasei Aleea Diagon...