Wake me up before I die

[Desiree Rose Goth]

Capitolul 15-Prinsa

Odata plecata Alicia,am ramas fara cuvinte.”E grav,e foarte grav”,am continuat eu sa-mi spun in minte.Oare cine era urmatoarea victima?
Alicia mi-a dat mie dispozitivul acesta de urmarire…dar de ce mie…nu putea sa il dea lui Melody?In fond,ea fusese cea care aproape a sfarsit atacata.Cu siguranta,criminalul avea sa vina dupa ea.
Nu puteam sta locului.Melody se dusese la etaj,sa faca un dus rapid,iar Dylan statea si ma privea de pe canapea.Renuntase demult sa mai spuna “Linisteste-te,stai jos”.Stia ca propozitia asta ma agita si mai tare.
Schimbul nostru tacut de cuvinte era urmarit de un politit incruntat.Singurele lucruri pe care le puteam vedea la fata lui erau ochii intunecati si mustata prea lunga.
M-am uitat la ceas.Era abia 22.52.Atatea lucruri s-au intamplat in ziua de azi…pierdusem pana si numarul de crime.Mai intai Andrew,apoi mama,Sally,Brielle… asta era ordinea?”Cu siguranta,nu”,mi-am zis eu hotarata.Mai erau si alte suflete pierdute,iar eu ma chinuiam sa le amintesc numele.
Mergeam,mergeam in cerc,fara sa gasesc o solutie in toata invalmaseala asta…
M-am oprit la baza scarilor,cu respiratia taiata.Deci asta era piesa care lipsea,care ma enerva de atata vreme si ar fi fost atat de simpla de gasit,daca m-as fi uitat mai atent.
Eu eram ultima victima.Oamenii pe care ii cunosteam,prietenii mei cei mai apropiati,mureau pe rand.Din cauza mea.
Isadora….Andrew….mama,toti ceilalti,trebuia sa-mi dau seama de chestia asta.Criminalul era cu ochii pe mine,dorind mai intai sa le faca rau lor.
Tot ce doream era ca macar tata sa supravietuiasca.Daca m-as preda,ar fi fost mai usor…nimeni nu ar mai muri.Dar oare Dylan si Melody ar fi fost de acord sa ma lase sa plec?Nu ii puteam ucide si pe ei,ultimii mei prieteni ramasi.
“-Dylan?”l-am intrebat eu.
“-Da,Lia?Vrei sa ma intrebi ceva?”
Era destul de greu sa ma uit in ochii celui pe care il iubeam,stiind ca voi muri in curand.Sau poate ca el va muri primul…
Am inghitit in sec si i-am raspuns:
“-Ma duc dupa Melody.Nu stiu de ce sta atat de mult sus.”
El m-a sarutat tandru,de parca dorea sa nu-mi mai dea drumul niciodata.
“-Hai.Poate s-a blocat din greseala in baie.”
Am urcat incet,intentionat,scarile din stejar.Un fior rece imi invaluia tot corpul si nici nu mai vroiam sa pasesc pe podeaua primului etaj.Era ceva ciudat…mai simtisem asta o data…vineri,13 mai,ziua mortii Isadorei…
Mi-am inclestat mana pe clanta usii de la baie,dar parca inghetase acolo.Inima mea bubuia atat de tare,incat credeam ca avea sa-mi iasa din piept.
“-Melody?”am intrebat eu nesigura.
Nici un raspuns.Am deschis cu mainile tremurande usa si am scos un tipat.
Melody zacea acolo,intr-o balta de sange,iar ochii reci si goi se uitau inspre tavan…dar nu vedeau nimic….
Nu…asta nu putea fi adevarat…nu putea ca ea sa fie moarta…si totusi,mirosul sangelui plutea in aer,proaspat…caci victima nu fusese omorata de mult timp…
Criminalul era inca in casa…Dylan era in casa…
“-Dylan!Dylan!”am tipat eu disperata,alergand inapoi la parter.
“-Ce e,Aileen?”intreba el speriat.”Unde e Melody?”
“-Mel e moarta,la etaj,in baie!”am strigat eu.”Criminalul e in casa!Trebuie sa iesim de aici…”
Insa sunetul unor pasi la etaj mi-au oprit strigatele disperate…
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Ce next micut
Well....aici e partea care se intampla in Intro...
Sa nu ma acuzati ca am scris prea putin