Desfatari aurii

[Dragos Diggory]

OOC-sper sa nu va suparati ca intru si eu, am vazut ca numele acelui astropuf era Dragos si de aia m-a interesat

BIC-Dragos se plimba de-a lungul coridoarelor scaldate in apusul sangeriu. Imaginea fetei ii ramase in cap, si nu putea sa se gandeasca la altceva. Pur si simplu nu reusea sa isi scoata din minte acel chip palid, ca de portelan, cu valuri de par ciocolatiu ce se revarsau bogate pe spate. Haide, Dragos, revino-ti se gandi el, dar fara succes. Vroia sa o vada din nou, dar cum sa faca? Ii promise ca se vor intalni din nou, deci asta era singura lui sansa. Dar ea era la Cercetasi. Oricum, nu conta. Trebuia sa o vada din nou, chiar daca ea nu l-ar vedea pe el.
Cu pasi grabiti, dar sovaitori, se indrepta spre intrare. Pasi pe treptele de marmura de la intrare, si urmari cu privirea domeniile castelului. O gasi in acelasi loc, bucurandu-se de razele calde ce se jucau cu suvitele de par. Merse incet, incercand sa treaca neobservat, si se ascunse in niste tufe din spatele pomului sub care stateau fetele. Acestea radeau vesele, jucandu-se cu o sticla din cate isi dadu el seama, pana cand isi aminti ca de fapt jucau Adevar sau provocare. In orice caz, atentia lui ii era indreptata spre chipul lui Bell, care parea iesita din universul prietenelor sale. O urma de tristete i se intiparise pe chipul dragalas, dar disparu in curand, deoarece una din fete sari langa ea, speriind-o. Nu auzi in intregime ce spuse, dar Bell adopta o fata de martira si se intoarse spre micul grup galagios.