Nimic mai mult decat putina liniste..

[Bell Evans]

Bell dormea linistita, in Camera Necesitatii. Avea un vis calm, ce ii oferea un somn odihnitor si relaxant. Totusi, in ciuda starii de inconstienta, avea vaga senzatie ca cineva o tine de mana, ba chiar ii mangaie incetisor incheietura. Probabil visa, dar vroia sa fie sigura. Se trezi cu un mic tresarit, dar acesta fu prea discret pentru a fi observat.
Deschise ochii si observa ca Dragos era cel care ii mangaia mana, dar acesta era prea concentrat asupra cartii pentru a vedea ca Bell era treaza. Se pare ca o tinea de mana ca un gest involuntar, asa ca Bell zembi scurt si inchise ochii din nou, incercand sa adoarma. Curand, se trezi din nou in lumea viselor, doar ca de data asta era o diferenta. Nu mai era atmosfera luminoasa si calda a visului anterior, ci o stare tensionata, rece plina de tristete. In umbra acelui peisaj Bell isi vazu bunicul intr'un pat acoperit de paturi negre. Se apropie incet de el, si observa ca batranul era palid si nu parea ca doarme..era mort!
Fata se trezi tipand de data aceasta, iar Dragos se uita speriat la ea. Lacrimi calde scaldau obrajii palizi, iar tricoul se udase deja din cauza plansetului ce nu dadea semne ca se va opri...