Nimic mai mult decat putina liniste..

[Bell Evans]

"-Am eu o idee" sopti Bell. In acel moment, isi dori din tot sufletul sa se faca lumina, dar si cald. Intunericul veni impreuna cu o mantie de frig asupra camerei, ceea ce era destul de neplacut. Ii ceru camerei sa se aprinda lumina si aceasta reveni. Soaptele tuturor celor care erau in camera se transformara in laude.
"-Super, acum e mult mai bine!!" zise Stefan, vesel.
"-Dar cum a revenit lumina??" intreba si Neo.
"-I'am cerut camerei sa fie luminata din nou" murmura Bell.
"-Logic! Doar e o camera a necesitatilor" spuse Dragos, zambind.
"-Eh, oricum, mult mai bine acum. Se facuse prea frig" zise si Anne.
Alice o privi pe Neo, in timp ce aceasta se stergea de cenusa. Stefan incerca sa isi dea jos motanul din spate, iar Anne se aseza langa Rose.
"-Lasa'ma sa te ajut" chicoti Bell, indreptandu'se spre Stefan. Dragos ii surprinse miscarea, iar cercetasa zambi vinovata. Oricum, merse in spatele baiatului, iar la vederea ei motanul ii sari in brate.
"-Asa, mult mai bine, mersi Bell" spuse Stefan, zambind. "Tom, parca esti nebun!!" mai adauga el, mangaind pisica din bratele fetei.
Toata lumea reveni la ocupatia de dinainte ca lumina sa se stinga. Anne, Neo si Alice se asezara toate pe o canapea mare de langa semineul de piatra, iar Rose si Dragos incepura sa vorbeasca despre cum sare Tom in capul lor. Stefan si Bell vorbeau in soapta pe o canapea la fel de mare, in timp ce Tom era rasfatat in bratele lui Bell.
"-Motanul tau e foarte inteligent" murmura Bell.
"-Spui asta pentru ca ii sare in cap surorii tale si lui Dragos?" chicoti baiatul.
"-Dap" raspunse Bell, razand.
Deodata..