O surpriza placuta

[Alice Morris]

Alice ieºi pe uºile de stejar ºi coborâ scãrile de marmurã pânã la Bell, Isa ºi Ichi.
-Neatza, zise Alice. Mã aºteptaþi de mult?
-Nu, eu abia am ajuns, zise Ichi gâfâind.
-Iar eu nu aºtept de mult, zise Bell.
-ªi eu era sã cad pe scãri, adãugã ºi Isa evident obositã.
-Sã înþeleg cã putem sã mergem? zise Alice sãrind de pe ultima treaptã.
-Bine, hai!
Filch aºtepta toþi copii la ieºirea de pe teritoriile castelului. Cei patru înmânarã permisele semnate de pãrinþi ºi intrarã pe porþile satului. Strada principalã era plinã de elevi care se bucurau de puþinele weekend-uri libere.
-Unde mergem întâi? întrebã Isa.
-Mie mi-e cam sete. Hai la Trei mãturi pentru o berezero, propuse Bell.
-ªi eu aº bea o berezero, zise ºi Alice.
-Ce sã face, trebuie sã ne supunem majoritãþii, oftã Ichi.
Cafeneaua era plinã dar câteva scaune la bar erau libere aºa cã cei patru se aºezarã ºi comandaserã fiecare câte o bãuturã.