O surpriza placuta

[Bell Evans]

Bell se uita cum micile bule se sparg de peretele paharului cu berea-zero, care zacea neatins pe masa din fata ei. Nu stia sigur de ce, dar avea senzatia ca ii simte lipsa cuiva drag. Iar prietenii sai de la masa nu o puteau ajuta cu nimic. Isi dadu frau liber gandurilor, care atarnau de o panza de paianjen invizibila in mintea ei. Nu isi daduse seama pana atunci cata nevoie avea de acea persoana. Pentru ca nu simti ca iubesti cu adevarat pe cineva decat atunci cand acesta lipseste. Se gandi o clipa la ironia situatiei, dupa care lasa sa'i scape un mic oftat. Greseala fatala!! se gandi ea, cand ochii albastri si cercetatori ai Isabellei se indreptara automat in directia ei.
"-Cineva e suparata azi?" intreba ea. Cum ea, Alice si Bell erau singurele fete, iar astropufa parea foarte distrasa de dulciurile proaspat cumparate, Ichi isi indrepta instantaneu privirile spre cercetasa.
"-Nu, sunt bine" murmura aceasta.
"-Da, si eu sunt cea mai mare fana a serialelor coreene" pufni Isa. "Pe mine nu ma prostesti, zi ce e cu tine" continua ea.
"-Pai, nu stiu exact. Pur si simplu am impresia ca imi lipseste ceva ca sa fiu pe deplin fericita" incepu Bell, dar se opri intrerupta de un mic oftat.
"-Continua" zise Isa.
"-Si ca mi'e foarte dor de cineva.." incepu Bell, iar fata ei palida capata o nuanta slaba de rosu.
"-Si acel cineva cine e?!" intreba Ichi, confuz.
"-Cine poate fi?!?!" chicoti Isa.
"-Nu conteaza, oricum.." ofta Bell, intorcandu'se la berea-zero abandonata in fata ei..