Oare....oare chiar a fost o alegere buna?

[Near Nate River]

În permanenþã oamenii se schimbã...prietenul demult iubit acum se uitã la tine viclean, iar ura i se citeºte în privire. Persoana pe care mai demult o ignorai acum îti pare cea mai de onoare fiinþã din jurul tãu. Prietenii, persoanele dragi, clipele de neuitat...Ce înseamnã toate acestea când tu nu mai esti capabil de sentimente?
Un nor de fum îþi întunecã viaþa...O ultima þigarã uitatã aprinsã...Sunt sãtul de "Îþi fumezi zilele, dragule!" ªi ce? De ce sã-i pese cuiva de viaþa mea? ªi de ce îmi spui "dragule" ? Parcã ieri îmi ziceai cã nu mã suporþi, ºi acum îmi spui "dragule" ? Îþi rãspund mereu cu acelaºi banal "Eºti patetic !"
Un glas cunoscut mã trezeºte din vis! Lumina degajatã de felinarul aprins de lângã ºinele trenului îmi provoacã dureri de ochi. Acelaºi vis din nou...Oare a cui e viaþa pe care o visez mereu? Oare e a mea? Imposibil...eu nu fumez, eu nu sunt aºa de indiferent, mie îmi pasã de ce zic alþii...
- Nate, urcã cã vei pierde trenul !

Forfota din tren începe sã-mi provoace dispreþ. Pas cu pas fãceam pe culoarul trenului ºi mã gândeam cã e prea multã gãlãgie, iar eu nu mã simt bine în zgomotul ãsta. ''De ce nu am venit cu propria maºinã, îmi ziceam? Ah, n-am ...''. Anul II este pe cale sã înceapã ...îmi este teamã. Îmi fac loc printre marea de oameni, salutând cunoscuþii. Atât de diferite sunt privirile lor...Mã întreb de ce ei nu pot sã mã accepte fãrã sã zâmbeascã fals doar pentru buna impresie? Mã trezesc lângã ultimul compartiment ºi vãd câþiva tineri prin geam bine dispuºi. Dau sã intru ºi întreb:
''- Ocupat ?''