O mica escapada

[Bell Evans]

OOC: Sper sa nu te superi ca am continuat eu

Bell pleca acoperita de pelerina invizibila din camera de zi a Cercetasilor, in cautarea linistii. Vroia sa stea putin singura, si era satula de rasetele zgomotoase ale celorlalti elevi.
Iesi incet din incapere si incepu sa fuga pe coridorul imbratisat de racoarea ploii. Lacrimi mari si reci se izbeau zgomotos de ferestrele cenusii, invaluind castelul intr'un sunet fantomatic.
Cercetasa hotari sa mearga in Camera Necesitatii, pentru ca acolo era raiul ei. De fiecare daca cand avea nevoie de ceva, isi gasea refugiul in incaperea plina de mister.
Urca in graba treptele de marmura, care protestara in linistea tainica, spre etajul VII. Ajunse in fata peretelui palid si se gandi la un loc linistit. Usa de lemn se materializa din neant in fata ei, iar fata invarti incetisor manerul de bronz. Gasi o incapere spatioasa, luminata de razele blande provenite de la cateva torte prinse pe pereti.
Un zgomot din spatele unui dulap o facu sa tresara.
"-Cine e acolo??" intreba Bell, cu vocea tremuranda.
"-Sunt eu, Helena" sopti un glas cald, iar fata iesi din spatele dulapului.
"-Heyy, ma bucur sa te vad aici" ii spuse Bell, zambind. Helena era o fire foarte blanda, asemanantoare ei.
"-Cum de ai venit in Camera? Ma gandeam ca stai si tu alaturi de prietenii tai, in camera de zi" spuse cercetasa.
"-Erau prea zgomotosi, am zis ca vreau putina liniste" murmura Bell, uitandu'se la rafturile prafuite, incarcate cu volume groase de carti.
"-Eu citeam ceva, poti alege si tu o carte" spuse Helena, reluandu'si locul pe canapeaua confortabila. Bell se indrepta spre biblioteca si privi cartile ce poposeau in ea. Dup a cautari indelungi, alese o carte despre Plantele acvatice si se aseza pe un fotoliu de langa canapea. Deschise volumul la prima pagina si incepu sa citeasca scrisul marunt.
Deodata, Helena spuse..